" drumul poate lua diverse alte forme "
A crede că nu mai există nimic dincolo de ceea ce percep prin simțurile cu care am fost înzestrat la nivel biologic este un mod simplist de a spune că formula chimică și fizică prin care funcționez ca om reflectă în totalitate realitatea în care trăiesc.
Da și Nu.
”Da” pentru că, într-adevăr, la momentul în care mă bazez exclusiv pe simțurile concrete (văz, auz, miros, gust, pipăit) eu deja am creat un model de reprezentare a realității mele prin prisma acestor simțuri, fapt pentru care pot spune că asta este realitatea mea – și este o credință validă în interiorul zonei în care aceasta se manifestă.
Și ”Nu” pentru că, dincolo de granițele oricărei credințe, este posibil să se mai afle ceva. *
* Conform modelului drumului care se desfășoară pe măsură ce înaintăm pe el, atunci când ajungem la capătul lui observăm că ”drumul” poate lua diverse alte forme – pare că se sfârșește în forma știută, dar continuă poate ca o alee, sau un câmp, sau intervine un obstacol și este nevoie să îl ocolim…
Acest model funcționează în realitatea cu potențial infinit (sau mai bine zis indefinit), în care nimic nu dispare, totul se transformă.
Spre exemplu, până la inventarea telescopului nu vedeam pe cer astrele care depășeau raza de acțiune a ochiului, așa cum și în momentul inventării microscopului am descoperit existența microorganismelor…
Prin a alege mai degrabă să nu cred dacă nu văd, doar îmi restrâng opțiunile de explorare și experimentare a altor posibilități decât cele deja cunoscute.
De la a crede în fenomene paranormale și în entități non-corporale, până la a crede că ”pot”, că ”sunt în stare”, că ”merit”, toate acestea sunt doar procese de descoperire a unui potențial de manifestare.
Însuși faptul de a ieși din tiparul de ”a nu crede dacă ochii nu văd” este un pas uriaș la nivel personal, prin care încep să schimb un program limitativ cu unul constructiv. Limitativ, doar în sensul în care mă ține într-o zonă închisă. Constructiv, pentru că îmi dau voie să fac un pas peste acea graniță și să îmi lărgesc gradul de conștiență.
Și tot ceea ce am nevoie pentru a începe să cred în posibilități și mai departe să le cercetez, este să fiu curios.
