" mă trezesc în această viață "
Se spune că înainte de naștere ne alegem părinții, familia și mediul în care trăim astfel încât să lucrăm temele sufletului.
Da și nu.
Mai întâi, care este motivul pentru care aleg să vin la întrupare?
Pentru că doresc. Am o motivație.
La fel ca și în viața de oameni întrupați, și la nivel de spirit avem o agendă – sarcini de realizat – toate având ca scop evoluția (individuală și colectivă) la nivel de conștiență extinsă.
De aceea, o nouă întrupare (nașterea într-o nouă viață) este doar un episod în lungul serial al desfășurării vieții spirituale.
În viața fizică, pentru orice călătorie pe care o facem, avem o motivație. Poate plecăm într-o vacanță, sau într-o delegație, sau mergem în alt oraș la o întâlnire sau să încheiem o afacere. Sau poate nu avem un obiectiv la care să ajungem și atunci se poate spune că motivul este chiar deplasarea în sine, prin a ne plimba, a medita în mers, a observa oamenii, a ne conecta cu natura, a resimți dorul de acasă – toate acestea fiind experiențe obținute datorită faptului că ne-am pus în mișcare, că am plecat la drum.
Pe măsură ce ne observăm viața și ne amintim de toate momentele care ne-au marcat într-un anume fel, ne dăm seama că fiecare dintre acele momente (și restul care vor veni) reprezintă câte un motiv pentru care ne-am născut. Mai departe se pot grupa aceste momente în categorii și domenii, astfel identificând teme mai mici sau mai mari care ne influențează viața în diferite măsuri.
Și poate că la un moment dat ajung să fac una sau mai multe regresii în vieți anterioare, iar în acele călătorii întâlnesc în mare parte aceleași teme, aspecte, dinamici, ca și în această viață. Și înțeleg că în toate timpurile și în toate spațiile în care am fost și voi fi, eu fac parte dintr-o mare școală experimentală.
Spre exemplu, ca să înțeleg ”bucuria” și ”frica” am nevoie să vin în acest trup înzestrat cu toate funcțiile care pot produce aceste stări, în această lume și printre aceste persoane în mijlocul cărora am ocazia să declanșez răspunsuri emoționale de ”bucurie” și ”frică”.
De aceea atunci când aleg următoarea viață, de fapt Eu la nivel de spirit aleg una sau mai multe teme de lucru, iar algoritmul de programare al spațiului de întrupare alege împrejurările potrivite cu aceste teme (neam, familie, părinți, țară, popor, cultură, religie, politică, gen, rasă).
Acesta fiind și motivul pentru care observ că eu și familia avem anumite teme comune, că eu și poporul sau eu și rasa avem alte teme, că eu și generația și epoca în care mă aflu acum avem alte teme (față de alte generații/epoci). Ca spirite, de obicei ne întrupăm în stoluri, în funcție de clasa de evoluție, de subiectele de studiu…
Și atunci când mă trezesc în această viață și ajung într-un moment intens de lucru cu temele mele alese, poate că în acel moment am tendința să dau vina pe părinții, sau chiar pe tot neamul, din care s-a născut trupul meu. Însă ei se află aici ca un răspuns la alegerile mele de a experimenta aspecte ale lecțiilor mele ancestrale.
Și cu cât aceste teme sunt mai conflictuale, mai dificile, mai greu de integrat pentru mine, cu atât cei aleși să îmi fie părinți și strămoși au un caracter potrivit cu nevoia mea de a declanșa, în prezența sau în amintirea lor, acele stări care să mă ghideze către conștientizarea respectivelor lecții.
Spre exemplu, dacă la nivel de suflet am o temă mai veche în care mereu mi-a fost frică de persoane autoritare, iar în această viață mi-am propus să găsesc rezolvarea acestui conflict interior, atunci este foarte posibil ca trupul meu să fie născut într-un neam care a avut cele mai intense conflicte în bucla autoritate-frică.
Și poate că eu în copilărie cresc cu această frică față de unul dintre părinți, sau poate sunt martor la o relație în care unuia dintre părinți îi este frică de celălalt care este mai autoritar, sau cresc într-un trup slăbit și în același timp într-un mediu violent în care trăiesc cu frică.
Sau chiar pot să ajung mai târziu să manifest o compensare a acestui conflict interior și să intru eu într-un rol autoritar, poate față de partener, sau de copil, sau de angajați.
La nivel de ghidare interioară subtilă, voi merge în orice zonă de manifestare am eu nevoie pentru a bifa necesitățile de câmp spiritual, care precede în ierarhie toate câmpurile din spațiul de întrupare (toate viețile și toate neamurile).
Și atunci tot ce îmi rămâne de făcut este să rămân în conexiune cu Sinele meu spiritual (prin antrenament) și să îmi amintesc mereu să îmi asum viața așa cum este ea, aleasă după „chipul” și „asemănarea” mea.
