" la început a fost cuvântul "
Imaginează-ți că asculți un post de radio care emite pe o anumită frecvență și chiar acum auzi o melodie plăcută.
Aș vrea să continui să îți imaginezi cum notele muzicale ale acelei melodii au străbătut spațiul eteric transportate fiind de undele radio, vehicule plutitoare pe valurile electro-magnetice, și care acum ies din difuzorul radioului și încep să zboare prin aer, ca într-un dans pe acordurile cântecului, și ușor-ușor pătrund în urechile tale.
Și mai observi cum starea ta se schimbă, poate și pentru că acea melodie îți amintește de mama, așa cum te legăna ea atunci când tu aveai 1 an, sau poate chiar 2 ani, sau…
Și această muzică ți se pare atât de caldă, de iubitoare – exact ca mama. Și te relaxezi, și e ca și cum o vezi pe mama, și pentru câteva clipe ai un sentiment de retrăire a acelor momente din copilăria foarte mică – deși nu îți amintești, doar simți…
Și da, acesta poate fi un început de proces terapeutic în câmpul de conștiență.
În același timp însă, acest exercițiu de imaginație arată într-un mod metaforic legătura dintre câmpul energetic, conștiință și conștiență.
Conștiența este capacitatea conștiinței de a se observa pe sine.
Continuând cu exemplul de mai sus, acum aș vrea să îți imaginezi că acel post de radio nu este ascultat de nimeni. Și cât timp nici o ființă înzestrată cu simțul auzului nu aude muzica difuzată pe acea frecvență radio, se poate spune că emisia acelui post nu există în câmpul de conștiență, ci doar în câmpul de conștiință.
Astfel, conștiința se poate defini ca totalitatea informațiilor stocate într-un anumit mediu.
Așa cum este muzica de la acel post de radio pe care nu îl ascultă nimeni sau așa cum sunt informațiile scrise pe un site web care nu este vizitat de nimeni, până când nu există cel puțin un observator care să ia la cunoștință de acele informații auditive și vizuale, acele informații pot să existe sau pot să nu existe. Acesta este paradoxul cuantic.
În planul de conștiință se poate spune că informațiile se află într-o stare latentă, potențială. Iar în momentul în care cel puțin un observator validează aceste informații, este activat și câmpul de conștiență.
Când spunem despre o persoană că este conștientă, acest termen se referă la gradul de observare cu atenție și cu înțelegere.
Dar observatorul care validează informația poate fi și nonconștient – în această stare informația fiind recepționată la nivel subliminal sau supraliminal.
Observatorul din câmp este în același timp și receptor și emițător.
Și să ne imaginăm că tu ești singura persoană care ascultă acel post de radio. Mai întâi recepționezi și implicit validezi existența melodiei (informația muzicală). Și simultan emiți – fie un gând (amintirea mamei), fie o emoție (sentimentul de iubire), fie un comportament (începi să dansezi).
Și imediat observi că în mediul în care te afli, începi să recepționezi și emisia ta – acel gând, acea emoție, acel comportament. Și astfel crește câmpul tău de emisie-recepție, iar starea ta se modifică conform tiparului acestui câmp. Dacă în spațiul în care te afli, emisia totală este compusă mai mult din liniște, bucurie și iubire, așa vei avea și tu starea interioară.
Mai mult, amintirea mamei tale face ca mama, în acel context, să fie emițător de comportament (atunci când te legăna) iar tu să fii receptor, care la rândul tău emiți în același timp o emoție de iubire.
În acest moment avem doi observatori în câmp (chiar dacă ei se află la distanță în timp), care amplifică starea de conștiență comună. Mai mult, în funcție de caracterul emisiilor celor doi observatori, se poate spune că tu ai acum ocazia să facilitezi un proces terapeutic, fie al mamei în raport cu tine, fie al tău în raport cu mama, sau ambele.
De aceea se vorbește în anumite culturi și culte că ”la început a fost cuvântul”, adică informația (starea incipientă a tot ceea ce este – conștiința). Unitatea de informație este cărămida de bază cu care și prin care se construiește o realitate. Așa cum bitul este unitatea de bază în programarea computerelor.
Și apoi ”cuvântul a devenit trup”, adică informația abstractă de la nivelul conștiinței începe să se deplaseze, este pusă în mișcare de observator (devine conștientă).
Mai mult, informația ajunge să fie transformată pe măsură ce este transportată de intenția (parte a conștienței) observatorului prin diferite medii.
Se poate spune la un nivel de înțelegere subtil, că acele note muzicale care inițial compuneau acea melodie de la radio, atunci când au ajuns să fie recepționate, ele s-au contopit cu structurile mentale, emoționale și fizice ale ascultătorului. Ca și cum vibrația sistemului nervos face câmp comun cu vibrația muzicii.
Unde se află câmpul energetic în toată această ecuație?
Energia este cadrul suport care susține activarea și punerea în mișcare a informației.
Spre exemplu, atunci când facem o scanare a câmpului de conștiență pentru a afla care sunt cauzele subtile ale anumitor blocaje, nu lucrăm pe structuri energetice, ci doar ne folosim de ele. În acest caz energia devine un canal de transmitere a intenției.
Este ca și cum în momentul în care facilitatorul apropie palmele de o anumită zonă din corpul fizic al persoanei în lucru, cei doi devin observatori în câmp iar atenția lor este îndreptată automat către acea zonă. Unde avem atenția, avem și energia.
Cu cât mă antrenez să stau mai mult cu atenția focalizată (ceea ce facem în meditațiile de lucru cu sine), cu atât amplific energia.
Și cu cât amplific energia, cu atât pot să ”merg” și mai în profunzimea straturilor de conștiență, și mai adânc, și mai adânc. Scopul fiind să ”cobor” atât de adânc, încât să găsesc rădăcina situației pe care o am de rezolvat.
Atunci, pentru a activa o echilibrare în câmpul de conștiență am nevoie de cel puțin un observator conștient emițător-receptor care pune în mișcare informația cu ajutorul intenției.
Acesta este cazul în care eu lucrez cu mine însumi (sunt propriul meu facilitator).
Apoi mai este cazul unui observator facilitator conștient și a altui observator care este facilitat (în cazul terapiei 1-la-1) sau a altor observatori facilitați (în cazul terapiei de grup). Cei facilitați pot fi la rândul lor conștienți sau nonconștienți (atunci când adorm în timpul terapiei).
Spre exemplu, dacă ascult în căști o meditație ghidată de un facilitator și adorm în acest timp, pot spune că lucrez pe un alt palier. Recepționez ghidarea la un nivel subliminal chiar dacă nu o aud.
Lucrarea funcționează în ambele cazuri, dar procesul este mai eficient atunci când facilitatul este prezent în mod conștient.
Toate procesele care au loc la nivel de câmp de conștiență sunt consumatoare de energie.
Cu cât există mai multă energie în câmpul comun terapeutic, cu atât procesul este mai rapid, mai profund, mai eficient.
Sunt prezent? Înseamnă că sunt atent. Înseamnă că aduc mai multă energie la susținere.
Și pe măsură ce continui să îți imaginezi cum dansezi pe acea melodie plăcută, pe măsură ce simți tot mai aproape prezența mamei, ajungi să trăiești și mai profund acele stări pe care le-ai experimentat atunci, demult, în brațele mamei. Și observi că trecutul, prezentul și viitorul se contopesc într-o singură clipă, și încă una, și încă una…
Înțelegând acum că inițial a fost nevoie de intenția ta să pui în mișcare amintirile (informația), apoi de feedback-ul tău prin care măsori tot timpul starea ta interioară și starea mediului în care te afli, acestea făcând să crească motivația (energia de susținere a procesului) și să te ghideze către anumite conștientizări.
Și totul a pornit de la o melodie care a făcut punte de legătură peste timp...
Poți să beneficiezi și tu de o sesiune individuală de Terapie energetică regresivă.
