" începem să generăm noi tipare "
Schimbarea percepției este mai mult decât o tehnică. Este esența lucrului cu sine pe straturi profunde.
Este ca și cum cu fiecare repoziționare, înțelegi lucruri pe care înainte poate că nici nu concepeai să le iei în considerare.
Și observi că a fost nevoie doar să îndrăznești să privești și acolo unde înainte poate era rușine, sau teamă, sau tristețe…
Intenția pune în mișcare mentalul. Astfel este creată o direcție în care ne focalizăm atenția.
Spre exemplu, dacă intenționez să ating un obiectiv, mai întâi generez în forul meu interior o analiză în care pun în balanță beneficiile și pierderile și în care compar potențialul de realizat cu modele din trecut (amintiri) și cu modele din viitor (așteptări). Apoi iau decizia de a continua în acea direcție sau nu.
Motivația alimentează cu energie călătoria pe direcția setată. Emoționalul poate amplifica sau poate scădea motivația.
Și atunci, pe măsură ce mă îndrept către acel obiectiv de atins, pe măsură ce pășesc pe cale, pot să apară diferite trăiri interioare emoționale care fie mă opresc din mers (temporar sau definitiv), fie îmi accelerează deplasarea, în funcție de modul în care eu am înregistrat în câmpul meu amprenta acelei emoții.
Spre exemplu, pe cale poate să apară sentimentul de teamă, care fie inhibă, fie încurajează. Diferite persoane răspund în diferite moduri la aceeași emoție, în funcție de cum este setată memoria lor (dobândită sau moștenită).
Să spunem că o persoană vrea să atingă obiectivul de a vorbi în public, însă ori de câte ori se ivește această ocazie, se oprește copleșită de frică. Poate că în interiorul său există o asociere a vorbitului în fața oamenilor cu o anumită suferință. Fie din copilărie (poate la școală atunci când vorbea în fața clasei, copiii râdeau de ea), fie de pe neam (poate un strămoș care a avut o experiență dureroasă în raport cu mulțimea de oameni), fie din altă viață (poate atunci a fost condamnat pentru credințele sale pe care le comunica).
Sau o altă persoană are același obiectiv, are aceeași teamă de a vorbi în public, însă această stare nu o oprește, ci dimpotrivă o provoacă să își depășească acea limitare și să înceapă să vorbească mulțimilor, chiar cu acea teamă în voce. Și în acel moment este posibil ca oamenii să aprecieze acea persoană pentru că simt în emisia ei o anumită vulnerabilitate, care o face naturală și sinceră.
În acest caz vorbim de o persoană cu o voință de acțiune mai mare decât inerția emoțională.
Poate că în copilărie părinții mai mult au încurajat-o decât să o critice, și astfel i-a crescut stima de sine. Sau poate ea s-a născut într-un neam în care mai mulți strămoși au înregistrat mai multe reușite decât pierderi, și astfel ea acționează cu încrederea că poate. Sau la nivel de suflet, în alte vieți, a fost obișnuită să comunice mulțimilor de oameni trezind în inimile acestora bucurie și iubire. Astfel că în viața prezentă culege ceea ce a sădit, din perspectivă karmică.
Acțiunea creează noi linii de destin. Prin corpul fizic se manifestă în realitatea concretă toate gândurile și sentimentele noastre. Acționând validăm voința.
Una este să avem motivație să mergem pe cale, și alta este să avem voința de a face primul pas pe cale.
Se poate să avem un plan genial de acțiune și o pasiune intensă spre a-l realiza, dar cât timp stăm doar în planul mental-emoțional, nimic nu se schimbă. Doar atunci când acționăm, drumul care înainte era doar o idee abia acum începe să se arate.
Același fenomen este valabil și în lucrul cu sine. Procesarea blocajelor emoționale din trecut este mai rapidă și mai eficientă, atunci când în prezent începem să generăm noi tipare, concret.
Chiar dacă la începutul procesului observăm un magnetism al tiparului cu care ne-am obișnuit, pe măsură ce începem să depunem un efort voluntar și conștient ajungem să cultivăm noi conexiuni neuronale.
Spre exemplu, o persoană are un istoric de-a lungul vieții în care a preferat să ascundă adevărul decât să îl comunice (din diverse motive).
Și atunci când acea persoană caută ca printr-un proces terapeutic să modifice ceva în viața sa – să spunem că dorește să aibă relații armonioase în care să se simtă împlinită – conștientizează că ceea ce o ține departe de o relație fericită este tocmai tiparul său de a nu spune adevărul.
De ce?
În primul rând pentru că atrage în viața sa parteneri care la rândul lor preferă să ascundă și să se ascundă, iar atunci când spun ceva verbal, emisia lor mentală-emoțională spune altceva (de obicei partenerii vin din aceeași bandă de frecvență). Și atunci apar tot felul de conflicte în relația lor.
Care este rolul voinței în acest exemplu?
Atunci când persoana respectivă începe să comunice adevărul, mai întâi în doze mici confortabile și apoi din ce în ce mai mari, începe să se antreneze în acest sens. Iar efectele apar imediat. Și poate să observe că în momentul comunicării adevărului interior starea sa se schimbă – se simte mai puternică și mai liberă.
Iar atunci când facilitatorul creează un spațiu plin de lumină, bucurie și iubire, nu-ți mai rămâne decât ca tu să îți dai voie să te relaxezi și să începi călătoria de descoperire a Sinelui.
Poți să beneficiezi și tu de o sesiune individuală de Ghidare Intuitivă pentru a începe să lucrezi cu schimbarea percepției.
