" acest trup este doar o opțiune de ființare "
Când vorbim despre câmpul transgenerațional, vorbim despre bagajul informațional-energetic moștenit prin și între toate vlăstarele unui neam. Atât la nivel de neam mic – toți strămoșii de pe linia familiei în care m-am născut. Dar și la nivel de neam mare – toți strămoșii de pe linia speciei umane.
Așadar, se poate spune că am caracteristici moștenite din cadrul neamului mic, atunci când spunem că semănăm în anumite privințe cu mama sau cu tata, sau cu bunicii, sau cu un unchi…
Și se mai poate spune că mai am și caracteristici moștenite pe linia organismului de natură umană, adică ceea ce mă diferențiază ca om în raport cu alte viețuitoare de pe Pământ.
Eu intru în această viață (la momentul nașterii) cu scopul de a experimenta cum este să fiu om.
Se poate spune că Eu-Spirit vin și însuflețesc Eul-Trup, creând prin simbioză o nouă entitate – Omul.
Aș vrea să îți imaginezi că ești într-o sală de teatru și privești cum pe scenă se desfășoară anumite acte, prin care actorii însuflețesc anumite personaje. Se spune despre un actor foarte bun că ajunge să fie foarte credibil în rolul său. Cu alte cuvinte, tu cel care privești din sală ajungi să crezi personajul.
Doar că personajul există în măsura în care actorul este convins că acel personaj există.
Actorul intră în scenă cu scopul de a experimenta cum este să fie acel personaj – trup și suflet.
Cei care explorează regresiile în alte vieți pe niveluri profunde și extinse, ajung să înțeleagă că acest Trup prin care mă identific drept un Om, este doar o opțiune de ființare, printre alte zeci și sute de forme de existență (și în alte medii decât planeta Pământ).
Prin acest aspect vine și ideea că eu sunt mai mult decât acest trup. Această conștientizare este și o formă de împuternicire, mai ales atunci când lucrăm cu noi înșine.
Atunci când înțeleg că am nevoie să armonizez relația trup-spirit, și nu să mă separ de vreuna dintre aceste dimensiuni, acela este momentul când încep să trăiesc conștient și încep să trăiesc viața mea – regulile mele, visul meu.
Și cum fac să armonizez această relație?
Lucrând și în câmpul transgenerațional.
Prin tehnica emisiei de lumină și iubire avem ocazia să modificăm parametrii care mențin stări conflictuale în câmpul de conștiență extinsă a familiei.
Spre exemplu, intru în starea de meditație și îi aduc în spațiul de lucru pe părinți și pe bunici. Și încep să vizualizez cum emit către ei multă lumină și iubire, cu intenție și atenție focalizată.
De fapt ce se întâmplă în acel moment?
Mai întâi, în lucrul cu sine noi lucrăm cu noi înșine, nu cu ceilalți.
Apoi, starea profundă de relaxare din timpul meditației creează cadrul de manifestare a sugestibilității – pot fi mai ușor influențat. Este acea stare asociată cu undele cerebrale din frecvența alpha și theta, în care este posibil să modific sistemul de convingeri (în funcție și de alți factori).
În exemplul de mai sus, lucrez cu imaginile părinților și ale bunicilor. Pot să lucrez cu imaginea oricărui strămoș, indiferent dacă mai trăiește sau nu în trup.
Și acum poate îți apare întrebarea – ”imaginea lor nu este doar în imaginația mea?”.
Ba da. Și aici este cheia în general a lucrului în câmpul de conștiență extinsă (inclusiv în transgenerațional și în alte vieți).
Imaginile pe care eu le percep în mai multe moduri, pentru creier sunt perspective ale realității. Care pot fi concrete sau abstracte.
Concrete – având corespondent în lumea materială. De exemplu, văd cu ochii fizici o floare și astfel este generată pe retină o imagine a acelei flori, care mai departe este procesată de creier.
Abstracte – având corespondent în lumea imaterială. De exemplu, ”văd” cu ochii minții (vizualizez) o floare, care mai departe este procesată de creier.
Diferența dintre cele două căi de formare a imaginii la nivelul cortexului vizual din creier, este că în prima există stimul extern, iar în a doua stimulul este generat intern.
Revenind la lucrul cu strămoșii.
Pe măsură ce luminez și iubesc în câmp, observ și conștientizez că strămoșii mei primesc lumină și iubire.
Este atât de simplu.
Este de ajuns să lucrez practic în lipsa lor fizică și doar eu să fiu martor la procesul lor de primire a luminii și a iubirii?
DA. Pentru că lucrez cu mine, nu cu ei. Eu sunt cel care are nevoie să știe că strămoșii sunt în lumină și iubire. Iar eu cine sunt? Parte din mine este și parte din ei, parte din neam, la nivel de memorie celulară moștenită de Eul-Trup.
Și ceea ce știu ”eu” aici și acum, este și ceea ce știu ”eu” acolo și atunci (ca parte dintr-un întreg mai mare, atemporal și aspațial).
Poți să asculți și Meditația de lucru în câmpul transgenerațional.
