" traseul de la stimul la reacție poate fi cuprins într-un sentiment "
Când vorbim despre echilibrare energetică emoțională, vorbim de fapt despre necesitatea înțelegerii că organismul uman funcționează ca un tot unitar. Deși dorim să cunoaștem acele practici prin care să fim în stare să ne gestionăm emoțiile, avem în vedere că acestea sunt manifestate în corp, mai exact într-o sinergie a mai multor sisteme (nervos, endocrin, respirator, muscular…).
Aș vrea să observi ce se întâmplă cu corpul tău data viitoare când vei simți în interiorul tău diverse emoții. Notează în caiet.
Observă modul în care reacționează organismul în timpul stărilor de frică, anxietate, rușine, sau în timpul stărilor de bucurie, liniște, curaj…
Care sunt acele grupe musculare care se încordează, precum și cele care se relaxează… Cum se modifică postura corpului (în repaus și în mișcare)… Ce se întâmplă cu modul tău de a respira în acele momente și mai ales cum se simt zonele implicate în procesul emoțional (abdomenul, plexul solar, pieptul)…
Emoția este (încă) acea formă de energie care face diferența între un corp viu uman și un robot.
Mai mult, emisia energetică-emoțională este și suport pentru comunicarea subtilă (intuiție, telepatie, presimțire, precogniție…).
Emoția este ceea ce ne face oameni. În acest univers fundamentat pe un substrat energetic-informațional, a avea un antrenament prin care să traduci dialogul emoțional interior și exterior înseamnă că poți să ajungi să trăiești această viață cu mult dincolo de ”posibilitățile” care ne sunt induse de mici copii (în familie, la școală, în societate…).
Gestionând procesul de emisie și recepție în câmpul personal, ușor-ușor poți să te demagnetizezi. De ce anume? De atașamentele de convingeri și credințe.
Cu alte cuvinte, poți să începi să pui la îndoială ceea ce crezi că știi și să îți dai voie să explorezi și mai multe dimensiuni ale vieții.
Fiecare dintre noi generează emisii și recepționează emisiile celorlalți tot timpul. Tot ceea ce direcționăm, cu sau fără motiv, reprezintă o transmisie. Gânduri, emoții, vorbe, comportamente, atitudini… Mai mult sau mai puțin conștiente, mai mult sau mai puțin evidente…
La nivel global trăim într-un ”ocean” informațional. Iar influențele acestor interferențe se simt mai intens în cercurile personale.
În relațiile de cuplu și în relațiile de familie se ajunge până la o contopire a câmpurilor individuale, până într-acolo încât nu mai știi dacă ceea ce simți sau ceea ce gândești la un moment dat este al tău sau al partenerului, sau al copilului, sau al unei rude…
Într-o oarecare măsură nici nu mai contează. Pentru că și faptul că noi, adulții, împărțim spațiul personal cu altcineva este o alegere care are în spate o motivație.
Și atunci, pentru a regla un sistem am nevoie să fac o schimbare.
Prin echilibrare energetică avem în vedere aducerea la un numitor comun a mai multor procese interioare, de preferat într-o frecvență asociată cu lumina și iubirea.
Dacă doresc ca o anumită stare emoțională (rușinea, de exemplu) să nu mă mai copleșească în anumite momente importante ale vieții mele, caut mai întâi să înțeleg logica întregului fenomen.
Odată făcută această procesare (prin tehnici specifice de lucru cu sine) pot să merg mai departe și să modific dialogul intern.
Continuând cu același exemplu, cine îmi poate spune că îmi este sau nu îmi este rușine?
Doar eu!
Mai departe se poate aplica o remodelare sau o reprogramare, în funcție de profunzimea nivelului la care a fost înregistrată convingerea că un anumit comportament este rușinos sau nu.
În acest sens, ceea ce pot să aduc nou în această formulă este o repoziționare. A mea față de credința mea.
Și cum pot să fac asta?
Prin acțiune.
Concret, intru voluntar în toate acele situații care odată trezeau în mine sentimentul de rușine și observ acum în mod conștient reacțiile corpului meu.
Corpul este canalul prin care emoția se exprimă.
Tot traseul de la stimul la reacție poate fi cuprins într-un sentiment.
Atunci când spunem că ne place sau că nu ne place ceva, că ne este sau nu ne este rușine, că suntem furioși sau bucuroși, sau fericiți, spunem că am luat la cunoștință despre starea mediului în care ne aflăm, sau despre prezența celorlalți, sau despre o idee care vine din trecut (amintire) sau din viitor (așteptare), și imediat am suprapus acea informație cu sistemul personal de credințe, rezultând o modificare de stare interioară.
Pe măsură ce mă antrenez să observ ceea ce simt, cum simt și din ce motiv simt, acest fenomen care inițial rula pe pilot automat îl aduc în atenția mea. Iar când devin atent și jurnalizez stările mele interioare, deja am făcut un pas în afara spațiului emoțional care mă cuprindea. Acum observ că eu pot să cuprind acel spațiu și să înțeleg că sentimentele nu mă definesc, ci doar le experimentez.
Revenind la exemplul de mai sus, ajung astfel să ”văd” că eu nu eram rușinos (cum poate eu sau ceilalți mă etichetau), ci doar trăiam o stare de rușine.
Și îmi dau seama că orice stare interioară am la un moment dat, ea este acolo cu un motiv. Când înțeleg motivul, starea respectivă nu mă mai afectează – ea devine doar un instrument de autoreglare a conștienței mele.
Spre exemplu, starea de anxietate – pot să o las să mă cuprindă sau pot să intru într-un proces de conștientizare prin autoghidare.
Ce anume se poate întâmpla cel mai rău? Dar cel mai bine? Ce pot pierde și ce pot câștiga din asta? Când s-a mai întâmplat în trecut? Sub ce altă formă am mai întâlnit această situație? Ce s-a schimbat de atunci? Ce pot schimba de acum înainte astfel încât să previn apariția acestei stări?
Și astfel observi că fiecare stare interioară are rol de ghidare. Cum folosești această ghidare depinde de tine.
Când vorbim despre lucrul cu sine (și implicit despre tehnicile de echilibrare energetică) includem și tehnica transmisiei. Și acestea pot fi împărțite în transmisii la distanță sau transmisii localizate fizic.
Ce anume face diferența?
Tocmai lipsa sau prezența contactului dintre corpurile fizice, mai exact dintre câmpurile lor vitale (energetice).
Spre exemplu, în cazul unei transmisii cu lumină și iubire la distanță către o altă persoană, ce fac? Creez o conexiune între câmpurile mentale ale celor două corpuri, prin care transfer un pachet informațional, cu ce? Cu intenții de echilibrare, de eliberare, de creștere, de lumină, de iubire.
Receptorul poate fi conștient (în cazul unei facilitări prestabilite) și la rândul său pregătește un spațiu mental de primire a informației și atunci transmisia are un caracter metaliminal(1).
Sau el poate fi nonconștient (în cazul în care aducem persoane în câmp și le luminăm) și atunci transmisia are un caracter infraliminal(2).
Au efect transmisiile la distanță?
Da sau nu.
Da, în măsura în care receptorul este antrenat (sau are o predispoziție dezvoltată) și poate observa chiar și cele mai subtile schimbări în interior și în exterior (și astfel poate să valideze procesul).
Nu complet sau nu mereu, atunci când câmpul receptorului este aglomerat de multe alte dinamici personale (cu prioritate pentru el) și nu are suficient spațiu de primire (sau de conștientizare) a ceea ce i se trimite.
Chiar și în acest caz (și în funcție de cum, cât, sub ce formă, de către cine) se face transmisia cu lumină și iubire, aceasta oricum este mai folositoare, mai mult decât lipsa ei.
Cum așa?
Pentru că cel care emite, conștientizează atât emisia, cât și recepția. Aceasta devine o înregistrare în câmpul său personal, care este o ramificație a câmpului comun (planetar). În primul rând emițătorul crește în lumină și iubire, pentru că singur își validează procesul.
În acest caz este influențat și receptorul chiar dacă nu este conștient și/sau antrenat?
Da, poate fi – prin rezonanță.
Rezonanța de câmp face ca toate informațiile aflate într-o anumită bandă de frecvență să fie recepționate (mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puțin) de toți cei care se află pe aceeași bandă.
De aceea este recomandat să rămânem cât mai mult în frecvența de lumină și iubire, dacă dorim să evităm recepționarea emisiilor de altă natură.
Cu cât suntem mai mulți care emitem mai multă Lumină și Iubire în general, cu atât se schimbă câmpul comun… cu atât se schimbă lumea.
Iar în momentul în care facilitatorul se conectează (de obicei prin palmele sale) și cu corpul fizic al facilitatului, corpurile energetice-vitale ale celor doi intră în sincronizare. Și în acest caz vorbim de transmisie localizată, care în sine este transmisia energetică propriu-zisă.
De aceea contează foarte mult gradul de echilibrare energetică și antrenamentul facilitatorului, pentru că este de dorit ca în timpul transmisiei localizate să fie menținut un câmp curat, în emisia de lumină, bucurie și iubire.
Și în acel moment este ca și cum două vase comunicante încep să se echilibreze între ele.
Rolul facilitatorului în acest caz este să creeze acel spațiu disponibil pentru proces. Mai multă energie, mai multe ”arderi” emoționale, o mai mare flexibilitate a facilitatului de a se repoziționa, de a înțelege problema de rezolvat din mai multe perspective și de a primi ghidare interioară pentru a acționa în consecință.
Cum știm că acest sistem funcționează?
În primul rând este nevoie să acționăm. Apoi să observăm și să jurnalizăm orice schimbare percepută, interioară sau exterioară.
Să așteptăm să se întâmple ceva înseamnă că predăm puterea personală unei alte forțe din exterior.
Mai sunt și cazurile în care procesul de echilibrare energetică emoțională nu este de ajuns, nu pentru că nu funcționează, ci pentru că nu avem suficientă energie de lucru. Și atunci avem de revizuit stilul nostru de viață, în ansamblu.
Și să ne întrebăm unde și cum consumăm energie, precum și ce se poate face pentru a ne alimenta cu energie.
Poate fi o rigidizare a corpului care ne arată o stare continuă de stres (dureri musculare, o postură dezechilibrată…). Sau poate fi o alimentație nepotrivită cu funcționarea optimă a organismului.
Și atunci lucrăm și pe corpul fizic prin fitness și nutriție conștientă.
Poți să beneficiezi și tu de o sesiune individuală de echilibrare energetică emoțională.
Note:
(1)Spre deosebire de subliminal și supraliminal, cazuri în care informația este captată prin simțuri senzoriale însă nu este percepută conștient, pragul metaliminal arată că informația poate fi percepută conștient deși nu este recepționată prin organele de simț tradiționale. Cum ar fi de exemplu procesele intuitive sau anumite practici de inițiere spirituală.
(2)Pragul infraliminal se află tot în afara aparatului senzorial, dar și în afara conștientului. Este cazul anumitor proiecții telepatice sau premoniții.
