" doar tu poți să dai un sens realității în care trăiești "
Într-o societate devenită din ce în ce mai dopaminergică pe măsură ce a crescut și abundența și ușurința procurării resurselor, mai ales prin dezvoltarea tehnologică, avem tendința să alegem acele activități care ne aduc satisfacții imediate, eventual fără efort.
De asemenea, observăm că există într-o oarecare măsură și dorința de a trăi mai degrabă într-o lume virtuală, pentru că uneori este mai ușor.
Și pentru că tot lucrăm la nivel de câmp de conștiență, hai să vedem dacă există o linie de demarcație între real și virtual.
Mai întâi să stabilim cadrul de înțelegere a realității.
În acest context vom lua ca punct central corpul uman.
De la abstract – ca vehicul al sufletului întrupat. Și până la concret – problemele de zi cu zi și rezolvările lor având de a face direct sau indirect cu organismul uman.
Viața pe care o trăim ca oameni este posibilă prin prisma acestui corp. Până și în momentul de față (cel puțin la mine – cel care scriu acum, și la tine – cel care citești acum), atenția și conștiența noastră este activată în, prin și cu această structură complexă.
Se poate spune că tot ceea ce mă definește ca om se manifestă într-un fel sau altul printr-un sistem compatibil cu realitatea în care exist.
Incluzând aici toate procesele fizice, mentale, emoționale și energetice, toate reacțiile, comportamentele, atitudinile, tot ceea ce ține de comunicare interioară și exterioară, toate nevoile și dorințele, precum și imaginația, visele, stările extatice-spirituale…
Iar atunci când dintr-un motiv sau altul aleg să nu mai funcționez prin anumiți parametri ai organismului, acela e momentul în care poate mă separ de o anumită parte din mine (în cazul suferințelor copleșitoare) sau poate fac un pas într-un alt sistem de referință, de obicei printr-o scurtătură, și spunem atunci că ”evadăm” (de exemplu prin folosirea substanțelor care alterează funcțiile creierului și implicit starea de prezență).
Escapismul a existat tot timpul în cursul evoluției omenirii. Nu este ceva nou sau tipic doar actualei societăți.
Modificarea stării de conștiență a fost mereu căutată de oameni, din diverse motive.
Unii doresc să simtă o conexiune cu partea lor spirituală (prin starea de transă pentru inițiere-călătorie spirituală).
Alții caută o ameliorare a stărilor de suferință (prin substanțe de blocare a receptorilor durerii fizice și emoționale).
Sau pur și simplu există o nevoie de a simți plăcere și extaz (prin activități care cresc nivelul de dopamină și adrenalină).
Când devine aceasta o problemă?
Atunci când ajungem să avem un comportament distructiv față de noi înșine, prin care ne autolimităm sau chiar ne punem viața în pericol.
Antrenamentul cu sine implică și o anumită convingere. Că felul în care eu am grijă ca acest corp să funcționeze optim îmi oferă baza de plecare pentru a trăi la adevăratul meu potențial.
Și vedem cum se verifică această convingere în viața de zi cu zi.
Observă ce se întâmplă cu tine atunci când te îmbolnăvești, sau atunci când ai anumite dureri fizice, sau atunci când ai un sentiment puternic de tristețe sau frică sau rușine.
În aceste condiții în ce măsură poți să experimentezi diversele activități care îți aduc bucurie? Ce îți dorești cel mai mult în acea stare? Cum ai descrie viața ta dacă nu ai găsi o rezolvare, o ieșire, din anumite situații care te blochează?
Înțelegând astfel că viața este prin ea însăși un scop și că organismul uman este mijlocul prin care tu trăiești și te definești ca ”viu” în acest cadru de existență, atunci următoarea întrebare ar fi ”cum pot să mă asigur că atâta timp cât trăiesc pe Pământ, în această formă, să o fac la capacitate maximă?”.
De ce?
Din același motiv pentru care te trezești dimineața. Este o nouă zi.
Iar aceasta este o nouă viață. Din moment ce ne-am trezit în ea cum ar fi să o ducem până la capăt? Eventual folosind cât mai multe opțiuni de ”joc” (dacă tot le avem la dispoziție).
Nutriția este una dintre cele mai importante astfel de opțiuni, pe care avem ocazia să o antrenăm în mod conștient.
Ceea ce mâncăm ajunge să facă parte din structura noastră.
Cât de atenți suntem la ce fel de alimente alegem? În ce măsură cunoaștem care este necesarul zilnic de consum al organismului uman? Dar faptul că fiecare individ are necesități diferite?
Și nu e nevoie să fii nutriționist ca să răspunzi la aceste întrebări. Sunt aspecte ce țin de educația sănătății.
Așa cum știm câți litri și ce fel de combustibil consumă un autovehicul, oare nu este (cel puțin) la fel de valoros să știm și câte calorii și ce fel de nutrienți are nevoie organismul nostru?
Mai nou, cu diversificarea industriei alimentare din ultimul secol, am ajuns să alegem mâncarea aproape doar pe baza gustului, chiar și cu prețul lipsei nutrienților hrănitori.
Este de ajuns să observăm că tocmai acel ”gust” al meselor epocii de consumerism (unde se încurajează ”mai mult”-ul) este creat artificial prin metode de laborator, ca să înțelegem că mâncarea a ajuns să nu mai reprezinte doar un mijloc de a ne asigura energia zilnica, ci un instrument comercial.
Ca să ai mai multă energie nu înseamnă să mănânci mai mult (sau mai puțin).
Înseamnă să mănânci mai inteligent, astfel încât să oferi corpului mediul potrivit pentru a efectua toate procesele sale cât mai eficient.
De aceea, când vorbim despre nutriție conștientă, vorbim despre a ști ce, cât, cum și când să mâncăm, despre a înțelege că gustul poate fi reeducat și mai ales despre a observa ori de câte ori suntem tentați să consumăm ceva doar pentru a ne modifica starea mentală-emoțională (în cazul alimentației compulsive sau de compensare).
Mișcarea este o altă opțiune valoroasă, fiind în același timp funcția pentru și prin care sistemul muscular există.
Echilibrul, în condițiile gravitației, este realizat printr-o continuă reglare a forțelor din corp. Este o sincronizare perfectă între contracție și relaxare.
Și iarăși, pentru a ști asta nu este nevoie să urmezi vreun curs sau să citești o carte. Este de ajuns să te observi pe tine și să fii atent la orice modificare apare în organismul tău.
Ce se întâmplă cu corpul tău și mai ales cu mușchii atunci când pentru o perioadă mai lungă de timp nu faci mișcare deloc, din diverse motive? Dar când introduci în programul tău zilnic diverse exerciții fizice? Cum se modifică starea ta interioară atunci când faci și atunci când nu faci sport sau o altă formă de efort fizic?
Ce simți și care este dialogul tău intern când observi că nu poți face anumite activități atunci când simți dureri musculare sau de articulații? Dar atunci când obosești în mers pentru că postura corpului nu este aliniată?
De obicei găsim scuza lipsei timpului sau a altor resurse pentru a nu începe să avem grijă de corpul nostru, fără să realizăm că de fapt prin antrenamentul cu sine prevenim apariția anumitor disfuncții care în viitor e posibil să ne afecteze și mai mult timpul și resursele.
Antrenându-mă azi, investesc în mine, cel de mâine.
Însă în lucrul cu noi înșine nu este de ajuns să știm că ceea ce avem de făcut este pentru binele nostru, ca să și facem.
Mai avem nevoie de motivație și de voință.
Iar acești parametri pot fi și chiar sunt influențați de obiceiurile noastre.
Fie că vorbim de dorința de gratificare instantă, sau de lipsa energiei, sau de lipsa forței fizice și mentale, sau de existența unei dependențe, toate acestea sunt stări pe care le-am antrenat de-a lungul timpului și am creat conexiuni neuronale care să le susțină. Până când? Până alegem să le schimbăm.
Doar tu personal poți lua decizia de a schimba ceva în viața ta.
Motivul pentru care dezvoltarea personală funcționează este faptul că ființa umană se poate remodela și reprograma.
Așa cum am condiționat sistemul să funcționeze până acum, în așa fel acesta poate fi reeducat de acum înainte.
Iar în acest proces diferă doar modul și durata în care poate fi realizat, în funcție de complexitatea și profunzimea programării inițiale.
Poate dura mai mult sau mai puțin, pot fi folosite instrumente simple sau complexe…
Spre exemplu, în cazul adicțiilor avem de a face și cu modificarea proceselor chimice ale organismului.
De aceea, poate fi nevoie (în funcție de severitatea modificărilor) și de o intervenție medicală de recuperare a întregului aparat psihic-neuronal-endocrin.
În această situație, antrenamentul cu sine la nivel fizic-emoțional-mental va fi o activitate-suport prin care ne echilibrăm stilul de viață în ansamblul său, pentru a susține și a accelera toate procesele de vindecare prin care trecem în acea perioadă.
Fitness-ul este forma modernă de menținere și de dezvoltare a sistemului muscular.
Dacă o privim din perspectivă evolutivă, se poate spune că cele 45-60 de minute pe care le petrecem într-o sală de sport ridicând greutăți, reprezintă o ”capsulă” concentrată de timp în care folosim atenția și energia într-un mod eficient.
Mai mult, avem la dispoziție o metodologie diversificată de antrenament fizic, pentru ca acesta să poată fi integrat în aproape orice stil de viață. De exemplu, prin exercițiile calistenice folosim doar greutatea corpului (iar anumite accesorii sunt opționale). Astfel avem posibilitatea să ne antrenăm oricând și oriunde.
Mai sunt cazuri în care spunem că nu avem destulă energie să ne antrenăm. Sau că nu ne simțim bine, sau că avem probleme mai importante de rezolvat…
Încă o dată, antrenamentul fizic este instrumentul, nu scopul. Ne antrenăm pentru efectele lui.
Exercițiile de flexibilitate, de mobilitate și de rezistență, generează mai multă energie prin activarea și fluidizarea țesutului muscular și declanșează eliberări de substanțe biochimice care modifică starea interioară (ne simțim mai bine).
De asemenea, în timpul și după antrenament experimentăm și acea stare de claritate mentală, ca efect al optimizării sistemului nervos și cardio-respirator, care ne poate aduce pe loc multe răspunsuri și soluții pe care le căutam.
Privind în ansamblu existența noastră pe Pământ, înțelegem că nu avem de ajuns undeva, sau de a fi cumva, sau de a aștepta cândva pentru a trăi. Tot ce avem de făcut este să antrenăm starea de sănătate, care este de fapt starea optimă de funcționare a omului, una dintre cele mai valoroase resurse de susținere și evoluție a vieții.
Și o poți face începând exact din locul și momentul în care te afli aici și acum.
Până la urmă ce este real și ce este virtual?
Totul poate fi.
Doar tu poți să dai un sens realității în care trăiești. Oricare ar fi ea.
Poți să beneficiezi și tu de o sesiune individuală de ghidare intuitivă și să începi să schimbi perspectiva prin care privești viața.
