" energia este un potențial de schimbare "
În practica mea sunt întrebat dacă folosesc bioenergie.
Mai întâi, să setăm cadrul de înțelegere al practicilor energetice în general, pentru a ne da seama ce și cum să alegem în acest domeniu.
În cultura spirituală se spune că energia este baza a tot ce există.
Da și nu. Depinde din ce punct de vedere privim.
Pentru moment, să ne imaginăm că împărțim realitatea în care trăim: în tot ceea ce se percepe prin simțurile organismului uman și restul.
Astfel, avem sfera materială – cu tot ceea ce este tangibil, vizibil, audibil…
Și sfera imaterială.
Dacă mergem cu acest microscop imaginativ pe analiza câmpului energetic, în ce măsură se poate spune că acesta face parte fie din sfera materială, fie din cea imaterială, sau chiar din amândouă în același timp?
Doar în măsura în care avem repere de identificare.
Și care sunt acestea?
Reperele obiective sunt semne percepute direct prin sistemul senzorial:
Căldura emisă de corp, pe care o simțim când apropiem palmele fără să le atingem.
Aceeași emisie de căldură a corpului, pe care o și vedem în anumite condiții de reflexie a luminii (ca o undă luminoasă care înconjoară corpul – segmentul vizibil al aurei).
Senzația de fior care străbate corpul în timpul exercițiilor, când pe ținerea respirației activăm mușchii planșeului pelvin.
Vibrația (inclusiv senzația de ”fluturi în stomac”) pe care o simțim în zona plexurilor nervoase (piept, diafragmă, abdomen) atunci când avem o conștientizare intensă sau când suntem îndrăgostiți.
Schimbarea spontană a respirației, a pulsului sau a temperaturii corpului atunci când ne aflăm în preajma unei persoane încărcate emoțional (furioasă, bucuroasă) sau când ne aflăm într-un loc cu semnificație spirituală-revelatoare.
Un sunet subtil (ca un bâzâit) atunci când ne aflăm în preajma unor aparate cu emisie electromagnetică.
Senzația de greutate a aerului, atunci când se schimbă presiunea atmosferică.
Senzația de ridicare a părului de pe ceafă și de pe cap, atunci când ne speriem.
Reperele subiective sunt semne percepute indirect, prin interpretări personale.
Senzația că e cineva lângă noi (deși nu vedem nimic).
”Vedem” prezențe cu coada ochiului (apoi când întoarcem capul în acea direcție nu se mai văd).
Intuim că se va întâmpla ceva fără să avem o informație concretă (ulterior chiar se întâmplă).
Senzația de ”deja-vu” – impresia că un loc sau o situație are o încărcătură familiară. Pare că am mai trăit asta – deși la nivel rațional este pentru prima oară.
Sentimentul că un obiect sau un spațiu ”poartă” o energie. Atingi un obiect vechi și simți o poveste sau o emoție legată de el, fără să ai informații concrete. Sau te afli într-un loc, în care simți până la gradul de ”a ști” inexplicabil rațional că acolo s-a întâmplat ceva.
Senzația că timpul „încetinește” sau „se dilată” într-un moment intens (în timpul unor stări meditative-spirituale).
Impresia că o voce interioară îți „vorbește” fără sunet (ca o atenționare sau o îndrumare).
Senzația de ”încărcare” sau ”epuizare” energetică, când te afli într-un anumit loc sau lângă o anumită persoană, fără o explicație fizică clară.
Observăm prin aceste exemple, și prin altele care pot fi extrase din experiențele noastre zilnice, că fenomenul ”energetic” este prezent în viața noastră în multiple forme.
Poate fi o formă subtilă (percepută în anumite condiții) – cum ar fi un gând transmis de la o persoană la alta (telepatie).
Sau o formă concretă (percepută în mod comun) – cum ar fi curentul electric care alimentează aparatele.
Dacă știința a ajuns să se dezvolte mai mult pe palierul concret (cum ar fi cercetarea electromagnetismului aplicat), asta se datorează și faptului că rezultatele din acest spectru palpabil/vizibil pot fi mai ușor cuantificate și documentate.
Iar procesele interne, subiective, ca intuiția și clarvederea, rămân încă într-o sferă așa-zisă paranormală, pentru că prin natura lor nu pot fi incluse într-o ”normalitate” metodologică (încă). Totuși, pioneri din acest domeniu fac pași semnificativi în cercetarea acestora (Dean Radin).
Energia este un potențial de schimbare. Mai mult, energia este schimbarea.
E și scânteie – o idee parcă venită de nicăieri – Intenția.
E și combustibil – dorința de a ne deplasa de la punctul ”A” la punctul ”B” – Motivația.
E și rezistență – voința de a face un pas, și încă unul, și încă unul… – Acțiunea.
Se spune că la momentul Big Bang materia și energia erau condensate într-un punct de densitate teoretic infinită.
Și atunci stai și te întrebi ce anume a generat scânteia care a dat naștere exploziei și ulterior expansiunii întregului cadru care susține viața?
Și fără a ne aștepta să găsim neapărat un răspuns la această întrebare, e de ajuns (pentru început) să observăm că mintea noastră de acum, această minte care emite gânduri chiar din interiorul Universului creat, este capabilă să genereze întrebări care caută să afle ceva de dinainte de apariția Universului.
Doar să medităm puțin la această idee…
Și mai departe să cercetăm natura vieții, în linii mari, ca pe un sistem de fractali – structuri care deși își schimbă forma și devin părți de sine stătătoare, totuși ele păstrează esența întregului.
Aș vrea să îți imaginezi acum că te afli pe un drum asfaltat. Și mergi pe el, și observi cum corpul tău se mișcă, cum picioarele pășesc, iar tu înaintezi… Și mai departe aș vrea să observi cum ajungi la capătul acestui drum, iar dincolo de el se deschide în fața ta o întindere de apă, ca o mare, ca un ocean…
Iar dacă ai vrea să îți continui călătoria, ar fi nevoie să te îmbarci pe un vapor sau pe o corabie… Și chiar faci asta, și îți imaginezi cum navighezi pe această apă… Și înaintezi, deși corpul tău nu se mai mișcă, dar se mișcă în schimb ambarcațiunea…
Și mai departe ajungi la un țărm, iar în fața ta un munte imens… Și observi că pentru a continua călătoria ta, cumva ai de trecut acest munte foarte abrupt… Și găsești un balon cu aer cald care te ajută să te înalți de la sol și să te ducă de partea cealaltă a muntelui, în zbor peste vârfurile lui…
Iar aici găsești o stație de rachete… și poate că alegi să îți continui călătoria dincolo de atmosfera Pământului, și te îmbarci pe o navă spațială… îți pui și un costum special de cosmonaut… și ieși în spațiu, văzând cum undeva în jos rămâne planeta Pâmânt, mai mică, mai îndepărtată… E ca și cum navighezi prin sistemul solar…
Și mai departe observi cum această navă, în care te afli acum, deține o tehnologie avansată… fiind de ajuns să apeși pe niște butoane pentru a seta viteza luminii și pentru a seta direcția de mers către capătul Universului…
Oriunde privim în această lume vedem cum totul se transformă. Iar acolo unde există un sfârșit, de fapt se sfârșește modelul pe care l-am știut până atunci. Dându-ne voie să ieșim din atașamentele de obiceiuri, de amintiri, de așteptări, de condiționări, de limitări… ne dăm de fapt voie să începem ceva nou.
Noutatea ne poate lua prin surprindere, pentru că înainte nu am conceput-o a fi posibilă în forma în care ni se arată acum.
Practica mea de specializare este lucrul pe câmpul de conștiență.
Transmisia de intenție (de informație) este valoarea pe care eu o aduc în procesele de terapii energetice.
Ce înseamnă asta și cum te poate ajuta abordarea mea?
Fenomenul de interconectare dintre structurile fizice și cele energetice ale organismului uman constituie ceea ce se cheamă bioenergie. Și aici întâlnim toate practicile care includ și manevrarea corpului fizic, cum ar fi acupunctura, presopunctura, terapia cranio-sacrală, masajul… Și sunt minunate, cu rezultate semnificative, documentate de-a lungul timpului.
Acestea sunt terapii care împletesc ”materia” (țesutul biologic) și ”energia” (procesele electromagnetice). Într-un fel chiar se poate spune că ele folosesc materialele de bază pe care ni le pune la dispoziție Universul.
În momentul în care intrăm pe emisia de intenție, atunci se schimbă totul. Atunci poți să îndrăznești să concepi, măcar puțin la început, măcar folosind o minimă logică intuitivă, că e posibil ca ceea ce noi numim Conștiență să nu fie generată în cadrul acestui Univers, ba chiar să fie independentă de acesta și mai departe să îl influențeze.
Și vedem cum în practica noastră de emisie cu lumină și iubire, sau în orice fel de transmisie (meditație, rugăciune, incantație…), se pot modifica atât starea interioară, cât și circumstanțele exterioare (în funcție de anumite condiții).
Câmpul bioenergetic este doar suportul pentru transportul și depozitarea informației.
De exemplu, ajungem să suferim pentru că un for interior de autoritate analizează și decide că suferința este răspunsul față de ceva ce se petrece în viața noastră.
Poate e vorba de un abandon în relația de cuplu, care ne întristează și ne face să intrăm în depresie. Sau poate e o pierdere financiară, care declanșează o stare de frică față de siguranța viitorului. Sau corpul se îmbolnăvește și asta creează o stare de neputință și frustrare.
Continuând exemplele de mai sus, în contextul câmpului de conștiență, sistemul nostru intern de credințe și valori este cel care influențează răspunsul emoțional.
Nu despărțirea mă întristează, nu pierderea mă înfricoșează, nu boala mă frustrează.
Ci modul în care eu mă definesc pe mine însumi prin acestea. Ca și cum în interiorul meu am un dicționar personalizat care îmi spune cum să reacționez în acele situații. Bazat pe ce? Pe experiențele din viața asta, pe bagajul transgenerațional și pe memoria sufletului.
Și atunci când încep să lucrez cu lumină și iubire pe toate aceste momente de separare interioară, reconfigurez acest dicționar.
Iar acolo unde scrie ”abandon”, definiția sa se poate schimba în ”o nouă oportunitate”.
Poți să începi să lucrezi și tu cu emisia de lumină și iubire chiar acum, folosind meditația ghidată de inițiere.
