" pentru orice ”legat” există un accept "
Pentru a înțelege practica de dezlegări energetice și spirituale, mai întâi să vedem ce sunt ”legările”.
Iar pentru a face o analiză logică și realistă, e posibil ca paradigma din care suntem obișnuiți să privim acest fenomen să aibă nevoie să fie schimbată, sau cel puțin să facem un pas în afara a ceea ce credem că știm. Și cu o minte deschisă, curioasă, să ne dăm voie să căutăm și alte puncte de vedere.
Și vom pleca de la premisa că pentru orice ”legat” există un accept.
De ce?
În momentul în care ajung să consider, măcar și pentru o clipă, că în spatele a tot ceea ce mi se întâmplă există un accept al meu (mai mult sau mai puțin evident, justificat sau conștient), acela devine momentul când fac un pas în afara nevoii de victimizare. Este declicul începutului de împuternicire. Și în același timp reprezintă logica și sensul din spatele lucrului cu sine.
Doar că această conștientizare vine și cu pierderi și cu beneficii. Și îmi voi îndrepta atenția către acele aspecte prin care pot să îmi îndeplinesc anumite nevoi.
Când voi avea motivația, energia și voința de a schimba ceva?
Atunci când voi ajunge să cred și să știu că tot efortul de a face o schimbare merită. Conform cu sistemul meu de valori.
Dar acest sistem intern de reprezentare a lumii și a vieții se poate remodela și antrena în noi și noi direcții.
Poate că până acum am fost obișnuit să cred că ceea ce trăiesc în viața mea se întâmplă fie împotriva, fie în ajutorul meu. E ca și cum mă las în voia unei sorți, a unui destin ”implacabil”, și în acel caz doar mă rog, sperând că cineva sau ceva din exterior să mă ajute să mă mut dintr-o anumită poziție în alta.
Sau ajung la un anumit nivel de revelație interioară și găsesc că ceea ce se întâmplă în viața mea depinde și de mine. Și mai mult, prin tehnici de lucru cu sine, ajung să găsesc că pot și să îmi schimb destinul.
În esență, dezlegarea este deprogramare.
Iar reprogramarea este relegare.
Cum așa?
Ca ființe umane în această dimensiune tridimensională oricum conviețuim într-o continuă interconectare cu tot și toate.
Fie că sunt relații exterioare: prietenii, cupluri, familii, echipe, comunități…
Fie că este relația interioară dintre trup, suflet și spirit – plus alte părți de suflet din neam sau din alte vieți…
…Toate acestea ne arată că în forma în care viețuim pe această Planetă, în acest tip de viață, practic nu se poate spune că există un singur moment în care ”Eu”, sau cel puțin o parte din acest ”Eu”, trăiește în izolare perfectă.
Nu faptul că ești ”legat” este problema. Pentru că vedem cum aceste legături pot fi traduse și prin ”conectare”, ”comuniune”, ”alianță”, ”relaționare”…
Legarea devine o problemă în momentul în care creează un conflict interior atât de puternic, încât pur și simplu nu mai funcționezi optim.
De exemplu, poate că te afli pe un drum pe care observi că nu funcționează nimic din ce ți-ai propus și tot ce faci pare a fi în zadar. Cu alte cuvinte, îți spui că nu ai spor. Poate că apar mereu obstacole: pierderi financiare sau conflicte în relații. Și tu totuși continui pe acel drum.
Și poate că la un moment dat corpul îți transmite anumite ”mesaje” (somatizări), dar tu tot continui…
E posibil ca tot ce s-a întâmplat până acum să fie atenționări de la un nivel mai înalt al propriei tale conștiențe, că drumul pe care ești nu este despre tine.
Și atunci ce ai de făcut este să te dezlegi de nevoia de a fi pe drumul respectiv, conștientizând că acele piedici au fost de fapt binecuvântări.
Sau (alt exemplu) un strămoș a trăit o suferință în raport cu banii.
Fie nu a avut bani și s-a învinovățit că nu poate oferi familiei sale tot ceea ce el considera că ar fi valoros: siguranță, belșug.
Fie a avut prea mulți bani și s-a învinovățit pentru că din cauza lor a suferit alte pierderi: poate că familia s-a dezbinat la un moment dat prin lupta pentru avere.
Și e posibil ca în ambele cazuri, toată frustrarea, furia și vinovăția să genereze în interiorul lui o puternică presiune și tensiune – precum într-un vulcan. La nivel energetic el a rămas prins, legat, în acel vulcan. Până când? Până când cineva (eventual un urmaș) începe să facă o lucrare pe neam și îl eliberează pe strămoș din acea proprie proiecție.
Dezlegarea pe neam aduce implicit și o eliberare a urmașului, a celui care face lucrarea.
Ce s-a întâmplat de fapt?
Strămoșul respectiv a proiectat un fel de blestem care a afectat tot câmpul comun al neamului.
Cum așa?
Învinovățirea de sine este modul prin care o persoană își spune sieși că a făcut ceva ”rău”.
Și ce urmează? Sau mai bine zis, ce crede el că urmează? Să primească o pedeapsă…
Efectul terapeutic al dezlegărilor apare în momentul în care începi să conștientizezi. Și pentru asta e nevoie mai întâi să eliberezi orice fel de atașament emoțional față de anumite situații. Pentru ca mai departe să poți să te poziționezi și în rolul de observator.
Spre exemplu, poate că în copilărie ți s-a spus atât de mult că nu poți sau că nu meriți, astfel încât ai început și tu să crezi asta.
Sau un strămoș a trăit tot timpul vieții sale într-o tristețe profundă, care l-a ținut departe de eventuale circumstanțe de fericire.
Ori tu ai încheiat o viață anterioară cu un sentiment intens de vinovăție.
Și atunci, ceea ce faci într-un proces de dezlegări energetice și spirituale este mai întâi să intri într-o stare de transă (regresie) și apoi, prin ghidare, să accesezi amintirile din acele spații, locuri, vremuri.
Și să înțelegi că tot ce s-a întâmplat atunci și acolo a avut un rost. Să găsești motivul ”legării” respective.
Apoi te împaci cu tine, cu cei prezenți, cu tot și toate.
Și dintr-o stare nouă de echilibru sufletesc poți să reformulezi toate dinamicile care până atunci te-au afectat și poate că te-au ținut într-o poziție fixă.
Iar în exemplele de mai sus, eliberarea poate lua diverse forme.
Poate că la acea vârstă din copilărie ai fost de acord cu mama sau cu tata atunci când ei îți spuneau că nu poți sau că nu meriți, din diverse motive. Iar acum poți ușor-ușor să îți îndrepți atenția și către acțiuni și activități prin care să îți dovedești ție că poți și că meriți.
Și poate că tristețea pe care ai simțit-o până acum în viața ta a fost ecoul vieții acelui strămoș. Pentru ca tu să ajungi în această lucrare prin care începi să eliberezi câmpul neamului tău.
Sau poate că ajungi să schimbi complet perspectiva prin care percepi realitatea, conștientizând că vinovăția pe care ai simțit-o într-o altă viață era un efect al unui sistem de valori în care credeai și față de care ai considerat că ai greșit.
Și că prin autosabotarea rezultată în viața prezentă ai căutat să te pedepsești ca să nu te mai simți vinovat.
Observăm complexitatea proceselor de dezlegări energetice-spirituale.
Nu contează cine a făcut ceva (pentru că nu căutăm vinovați). Nu contează neapărat nici motivul din spatele a ceea ce s-a făcut, pentru că un motiv de supărare pentru cineva, poate fi un motiv de eliberare pentru altcineva.
Ceea ce contează este lecția personală extrasă din acea experiență.
Și mai ales ce poți să faci ca în viitor atunci când din diverse motive alegi să te legi, măcar să fii conștient de asta.
