" doar le dăm voie să fie "
Să conștientizezi locul și momentul în care te afli și să te împaci cu tot ceea ce crezi că ține sau nu ține de tine ca să fii, să faci, să ai, reprezintă un pas valoros. Pacea începe cu acceptarea.
De obicei când vorbim de pași, ne referim la deplasări pe o direcție. Iar atunci când ne oprim, aceștia devin momente de repoziționare.
În metoda de lucru prin ghidare intuitivă avem și stadiul de evaluare, în care luăm la cunoștință de unde am venit, unde ne aflăm și către ce ne îndreptăm.
La nivel de câmp de conștiență, tot ceea ce se întâmplă aici și acum are un rost. Când înțelegem asta, ieșim din conflict. Atunci începe claritatea.
Acceptarea oricărei realități nu este resemnare. Este un nivel de echilibru, de la care se poate construi eficient.
Una este să acționăm dintr-o stare de conflict interior, și alta dintr-o stare de împăcare. Este diferența dintre reactiv și proactiv. În primul caz reacția este mai mult de revoltă (față de acele aspecte pe care cumva le judecăm), iar în al doilea caz acceptăm o situație ca atare (fără regrete și fără învinovățire) și de acolo începem să construim în mod lucid un plan de acțiune.
Ne simțim revoltați atunci când ceea ce se întâmplă depășește puterea noastră de înțelegere. Și avem capacitatea de a înțelege doar ceea ce corespunde cu sistemul nostru de credințe și valori.
Spre exemplu, judec comportamentul unei persoane pentru că eu însumi nu concep ca eu să mă comport în acel mod. Asta în mod conștient. Întrebarea este ”oare de câte ori nu am manifestat la rândul meu aceleași caracteristici fără să îmi dau seama?”.
Exercițiu:
1. Găsește și scrie în caiet care sunt acele aspecte pe care le judeci și le critici frecvent la persoanele din jurul tău.
2. Pentru fiecare aspect găsește un moment în trecut în care poate și tu l-ai manifestat, într-un fel sau altul. Care au fost câștigurile în acele situații?
3. De asemenea găsește și momente din trecut în care deși ți-ai fi dorit să manifești acele aspecte, totuși nu ai făcut-o. Care au fost pierderile în acele situații?
Și observ că pe măsură ce mă demagnetizez de anumite poziții că ”așa e bine” sau ”așa e rău”, încep să accept și alte perspective – că pot fi și în acel fel, pe care până acum îl respingeam.
Nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu tot și toate. Doar le dăm voie să fie.
Și se face liniște, pentru că ceea ce nu ne deranjează nu face zgomot.
