" trăind o minciună, a ta față de tine "
În momentul în care te racordezi la frecvența adevărului, viața ta începe să se schimbe.
Care este motivul?
Cea mai mare dovadă a iubirii de sine este să trăiești adevărul personal necenzurat, la nivel de gând, simțire, vorbă și faptă.
Astfel intri într-o stare de armonie tu cu tine și cu mediul. Ceea ce ai recunoscut și asumat deja în interior, va fi manifestat în exterior.
Ceea ce ai reprimat în interior, va fi blocat în exterior.
De aceea se spune că adevărul te va elibera. Pentru că atâta timp cât trăiești într-o minciună, adică o viață care nu este despre tine, este ca și cum ai făcut un contract tu cu tine, în care te-ai prins într-o buclă temporală și în care ai nevoie să validezi continuu acea minciună.
Spre exemplu poate că ai un secret pe care nu dorești să îl afle anumite persoane, sau îți reprimi în interiorul tău o nevoie pentru a nu supăra anumite persoane, sau nu îndrăznești să îți urmezi visul într-un anumit domeniu de teama de ”ce ar spune lumea”.
În fiecare dintre aceste cazuri tu trăiești o minciună, a ta față de tine.
Dar în oricare dintre aceste cazuri ai nevoie să menții acea stare (tocmai pentru că te-ai angajat în ea) – să creezi o poveste care să ascundă acel secret, să te lupți cu tine (poate chiar să te pedepsești în vreun fel) doar ca să continui să reprimi acea nevoie, să continui să fii frustrat în lipsa împlinirii acelui vis… Și toate acestea cu prețul unei vieți mai puțin împlinite, mai puțin fericite, poate și cu prețul viitor al unei somatizări pe corpul fizic a acelor conflicte interioare care cresc și cresc…
Câteodată dăm vina pe ceva din exterior – ”universul nu mă iubește”, ”partenerul nu mă iubește”, ”nu am noroc”…
Câteodată dăm vina pe noi înșine – ”nu pot”, ”nu merit”, ”am greșit”…
Învinovățirea este un alt mod de a nu trăi adevărul interior. Cu alte cuvinte, mă dezic de responsabilitatea de a trăi viața mea după regulile mele, conform cu alegerile și deciziile mele.
Pentru a menține încrederea și stima de sine, am nevoie tot timpul să aleg eu pentru mine, să decid eu pentru mine, conform cu esența mea pe care doar eu o cunosc.
Un exercițiu foarte bun de identificare a gradului de disonanță între ceea ce ești în interior și ceea ce arăți că ești la exterior:
Scrie câteva pagini în jurnal cu tot ceea ce gândești, ce simți și ce dorești să faci în momentul de față în viața ta. Complet necenzurat. Scrie toate cuvintele pe care le simți că vin din centrul tău de echilibru din interiorul profund, fără să le ștergi sau să le editezi.
Apoi observă în ce măsură poți să împărtășești ceea ce ai scris cu cei din jurul tău: cu partenerul, cu familia, cu prietenii…
În momentul în care alegi să eliberezi adevărul interior, să îl exprimi și să îl comunici indiferent de ceea ce crezi tu că vor spune ceilalți, în acel moment oamenii din jurul tău (tocmai ”ceilalți”) vor începe să te iubească mai mult, pentru că la un nivel subtil (chiar dacă nu în mod conștient) vor simți că tu ai început să te iubești pe tine cu adevărat.
