" acceptând că este ok și să nu poți "
Ca să fac ceva, orice, e nevoie să plec dintr-un punct și să mă deplasez în alt punct. Să fac asta am nevoie de motivație.
Fie în locul în care mă aflu nu îmi mai este bine, fie am anumite așteptări-beneficii de la locul în care doresc să merg.
Ce se întâmplă atunci când simți că ai nevoie să schimbi ceva în viața ta, însă în același timp simți că nu ai destulă energie să acționezi?
Atunci spui că nu ai motivație.
Însă nu lipsa de motivație te oprește să începi ceva. Motivația doar te susține pe drumul tău – este combustibilul care alimentează vehiculul să se deplaseze. Dar ca să începi călătoria e nevoie mai întâi să pornești motorul.
Cum?
Printr-un act de voință.
Orice act, prin care tu îți arăți ție că poți, contribuie la antrenarea și la creșterea voinței. Precum o investiție care crește prin acumulare de profit.
Atunci când nu ai chef să faci ceva și totuși te forțezi cumva să faci acel lucru, te trezești că pe măsură ce faci, pe măsură ce acționezi, începi să ai mai multă energie ca să continui.
Acela este și momentul în care în interiorul tău simți că începe să îți și placă – făcând și văzând cum e să faci.
Dacă până acum în viața mea am trăit după un model în care nu am folosit prea mult voința… și mai mult decât atât, m-am lăsat în voia ”sorții”… iar dacă de acum înainte vreau să schimb ceva în viața mea, care necesită un efort de demagnetizare din inerția câmpului în care mă aflu… atunci am nevoie să încep să antrenez voința.
Cum fac asta?
Ca în orice tip de antrenament – în mod progresiv. Încep cu acte mici, realiste, și le cresc pe măsură ce capăt experiență.
Spre exemplu, dorești să începi să lucrezi cu tine zilnic: fie să faci antrenament fizic, fie să faci meditații de lucru cu sine, fie să procesezi suferințe sufletești.
Dar de câte ori îți propui să începi, intervine ceva și iar amâni. Și iar îți stabilești un program, și iar se întâmplă ceva și nu mai ajungi să începi.
Sau ajungi să te convingi că nu ai energie, sau că nu ai timp, sau că nu ai cine știe ce alte resurse…
De fapt ce se întâmplă? Puterea de atracție a câmpului în care te afli acum (sistemul de credințe, mediul, alte persoane) este mai mare decât potențialul tău de voință.
Se mai spune despre anumite persoane care nu reușesc să realizeze ce își propun, că nu știu ce vor. Ba ele știu foarte bine ce vor. Însă nu pot să voiască.
Și atunci, primul lucrul de făcut este să conștientizezi că aceasta este realitatea în care te afli. Nu înseamnă că e ”bine” sau ”rău”. Doar este, așa cum e.
Și din acest stadiu, acceptând că este ok și să nu poți, să analizezi care este acel prim pas necesar, oricât de mic ar fi el, prin care să reușești să te miști cât de puțin din poziția în care te afli. Orice milimetru de mișcare câștigat, în condițiile în care nu ești obișnuit să te miști, înseamnă o creștere a încrederii tale că poți.
Se tot spune să trăim în prezent, să trăim clipa. Dar nu despre asta este vorba. Oricum la nivel de câmp de conștiență extinsă totul este un prezent continuu. Sau totul poate fi o singură clipă (depinde cum privim).
Ceea ce se dorește de fapt să se spună este să ne asumăm viața, acel ”a trăi” conștient, în toate clipele din acest prezent continuu.
Iar în acest trup omenesc se poate spune că acțiunea este justificarea vieții trăite aici și acum. Prin acțiune ce fac? Îmi adun gândurile călătoare de peste timp și spații, îmi recunosc și accept toate emoțiile simțite în corp și în final generez un act.
Și indiferent de amploarea acțiunii, fie că sunt activități zilnice (cum ar fi câteva minute de gimnastică pe zi), fie că sunt activități pe termen lung (cum ar fi dezvoltarea unui stil de viață sănătos), să observăm ce s-a schimbat în urma deciziei de a acționa…
Ce s-a schimbat în interior și ce s-a schimbat în exterior?
Data viitoare când spui că nu ai motivație să faci ceva, observă ce anume ai pierde făcând acel lucru.
