" e de ajuns să mut atenția pe lumină și se face lumină "
Lucrul cu sine poate părea la început o corvoadă. Încă un antrenament, încă o tehnică pe care să o înveți…
Și de fapt te întrebi ”de ce aș lucra cu mine? de ce nu pot să fiu așa cum sunt?”.
Exact. De ce toate astea?
Prezența de Lumină, sau Spiritul, sau Sinele Superior, sunt tot atâtea denumiri metaforice pentru a descrie acea parte din conștiența ta extinsă care nu poate fi percepută prin sistemul senzorial standard al organismului uman.
Din perspectiva transpersonală, se spune că avem un suflet (mai bine zis o memorie sufletească) care însuflețește trupul.
De fapt tot timpul este vorba de Prezența ta de Spirit care coordonează toate viețile tale, de la un nivel superior ierarhic.
Aceasta ar fi echivalentul procesorului unui computer.
Iar câmpul tău de conștiență extinsă – întreaga ta memorie (conștientă și nonconștientă) – ar fi placa de bază.
Mai departe, întreaga experiență acumulată de Sufletul tău în întrupări, reprezintă partajarea memoriei în fragmente, ca niște camere – acestea sunt viețile. De aceea și funcționează regresia în vieți anterioare, pentru că aceste spații sunt partiții pe același disc. Doar faci transfer de fișiere între drive-urile conectate.
Trupul este ultima verigă în acest lanț interconectat – interfața prin care Spiritul experimentează Lumea.
Astfel se creează un feedback continuu între toate viețile, având un hub central, ca o rețea de internet.
Totul în Spațiul de Creație este interconectat. Deși segmentat în planuri multiple și diversificate de manifestare, transferul informațional în această vastitate și multipolaritate de câmp potențial poate fi perceput ca o activitate holografică. E ca și cum o imagine din această viață pe care o înregistrez chiar acum la nivel conștient, poate fi redată sub orice formă, în oricare altă viață a mea, păstrându-i totuși esența.
În acest context, fractalul este unitatea de bază (pixelul) din limbajul Luminii. Este ca o hologramă care conține informația întregului, adaptată la particularitatea fracției.
Când spun că activez Prezența mea de Lumină, spun de fapt că la nivelul organismului uman pe care îl am acum deschid câmpul de conștiență. Ca și cum deschid fereastra opacă a casei mele și las să intre razele soarelui pentru prima dată de când aceasta a fost construită. Deși casa și soarele au existat tot timpul una în raport cu cealaltă, fiecare în planul său de existență (una pe pământ, altul pe cer), eu cel din întunericul casei nu eram conștient de prezența luminii solare.
Cu alte cuvinte, activarea Prezenței de Lumină este mai degrabă o redirecționare a atenției și pe ”lumină”. În contrast cu atenția noastră de zi cu zi, care stă mai mult pe zone ”întunecate” – adică pe zone confuze, care provin în mare parte din influențele de câmp.
Și atunci, e de ajuns să mut atenția pe lumină și treptat se face lumină, amplificându-se pe măsură ce antrenez starea de prezență.
Lumina și Iubirea cu care lucrăm în procesele noastre terapeutice sunt simbolizări care au fost încărcate prin intenție cu semnificații de vindecare sufletească și spirituală, de către toate Prezențele Conștiente din toate spațiile și timpurile.
Lucrul cu sine oricum se realizează în fiecare zi. Prin toate interacțiunile dintre tine și celelalte ființe, dintre tine și mediul de viață, precum și dintre tine și părțile tale. Doar că nu mereu aceste procese sunt și conștientizate.
Cât de mult contează să înțelegi ceea ce faci?
Atât de mult pe cât dorești să ai autoritate în propria ta viață.
Diferența dintre lucrul cu sine și lucrul cu sine conștient o face acțiunea.
Spre exemplu, atunci când descarci emoțiile tale în spațiul unui partener fără să îți dai seama că tu chiar asta faci, pe termen scurt capeți o anumită claritate prin eliberare. Repetând asta, termenul se prelungește. Devenind un obicei rulat pe pilot automat, ajungi să asociezi starea ta de bine cu însăși prezența partenerului tău.
Atașamentul în relații este de fapt atașamentul de starea pe care ți-o antrenezi (cu sau fără știință) în raport cu un partener.
Dar cum ar fi ca printr-o prezență de sine lucidă să introduci și comunicarea în ecuație?
Este ca și cum ai face o introspecție în interiorul tău și ai sta față în față cu sentimentele tale.
Și să observi ce simți. Și care este rolul tău în acea relație? Dar al partenerului? Ce dorește corpul să îți transmită prin toate acele trăiri interioare?
Și apoi să lași tot ce ai pe suflet să fie cunoscut. Mai întâi de tine. Și apoi de toți cei față de care te-ai legat prin secretizarea nevoilor și dorințelor tale (indiferent de motiv).
Prin comunicare inițiezi modul tău specific de acțiune.
Comunicarea schimbă tot, pentru că mai întâi te-ai schimbat tu ca să ajungi să îți dai voie să comunici.
Și atunci, la întrebarea ”cum să începi lucrul cu sine?”, răspunsul este: ”tu deja l-ai început”.
L-ai început chiar de la prima întrebare pe care ți-ai adresat-o în interiorul tău.
Apoi, tot ce a urmat au fost doar trepte către recunoașterea adevărului tău.
