" de aici vine și efectul terapeutic al tehnicilor de ghidare "
Aceasta este o întrebare des întâlnită la oamenii cu care lucrez:
Dacă tot ceea ce vizualizăm în meditații și în regresii este doar un proces generat de imaginație?
Imaginație poate să fie totul, așa cum poate să fie nimic. Depinde din ce perspectivă privești.
Acum, fără să filozofăm, concret ce se întâmplă atunci când privești o floare, spre exemplu?
Cu ajutorul organului de simț ochi, oferi creierului o imagine parțială a realității în care trăiești – sub forma, să zicem, a unui trandafir roșu, cu frunze verzi. Adăugând și funcția olfactivă a organismului, creierul procesează și mirosul acelui trandafir. Atingând tulpina și simțind țepii, continuăm să construim o imagine din ce în ce mai complexă. Dacă sunt mai multe flori laolaltă, poate este vorba despre o grădină multicoloră cu diverse nuanțe și diverse note de parfum floral. Și poate că în acea grădină călcăm desculți, simțind pământul umed și răcoros, ascultând în același timp albinele cum zumzăie.
Și deodată observăm cum multitudinea de simțuri cu care este înzestrat corpul uman creează o scenă din viața noastră.
Mergând și mai departe, observăm că toată această priveliște creează în interiorul nostru un anumit sentiment, poate de nostalgie (conectându-ne cu anumite amintiri), sau poate de fericire (conștientizând frumusețea lumii în care trăim), sau poate de satisfacție (în cazul în care suntem grădinari și acel loc este rezultatul muncii noastre)…
”Imaginile” pe care le percepem în diverse forme reprezintă pentru creier doar perspective ale realității.
Cele concrete au un corespondent în lumea fizică (materială) – văd o floare cu ochii fizici, iar imaginea acesteia este captată de retină și apoi procesată de creier.
Altele au corespondent doar în lumea mentală (imaterială) – vizualizez o floare cu ochii minții, iar creierul o procesează.
Diferența principală este că, în primul caz, stimulul provine din exterior, în timp ce în al doilea este creat în interior.
În final, creierul ”știe” că undeva, cumva, există o floare.
De aici vine și efectul terapeutic al tehnicilor de ghidare prin vizualizare (meditațiile, regresiile) – avem ocazia să oferim creierului o perspectivă constructivă.
Spre exemplu, în meditațiile de emisie a luminii și a iubirii atunci când te aduci pe tine să te luminezi și să te iubești, creierul ia la cunoștință că tu te valorizezi pe tine, că îți oferi acel timp doar pentru tine și că tu ești de ajuns pentru a genera iubire.
Și de aici, urmând acest antrenament, care sunt efectele în viața de zi cu zi?
Poți să simți mai multă libertate și autenticitate în relațiile de cuplu. Știind că doar tu poți să te iubești pe tine, atunci cad toate așteptările ca partenerul să te iubească. Fără așteptări, cad și atașamentele de rezultate.
Poți să ajungi să te pui pe primul loc în viața ta. Când tu ești prioritatea ta, crește și stima de sine. Și contrar a ceea ce credeai înainte, va crește și calitatea interacțiunilor cu ceilalți oameni – pentru că timpul și energia ta devin valoroase.
Și vedem cum ceva ce a început la nivel de imaginație (prin vizualizare), ajunge să modifice cu timpul parametrii vieții materiale.
