" toate construcțiile iluzorii din jurul meu încep să cadă "
În lucrul cu sine, noi lucrăm în primul rând cu propriile sisteme de valori și credințe.
În acest context, efectul terapeutic poate fi obținut prin prisma percepției noastre interioare în raport cu stările pe care le simțim.
Dacă, spre exemplu, ani de zile mi-am trăit viața conform anumitor principii, idei – că așa e ”bine”, că așa e ”rău”, că ”trebuie” așa, că ”nu trebuie” așa – și dacă ajung să observ că drumul pe care mă aflu acum nu mă satisface la nivel de trăire interioară, sufletească, oare încep să îmi pun întrebări?
Oare încep să pun la îndoială tot ceea ce cred eu că știu despre mine și despre lumea în care trăiesc?
Da sau nu.
Momentul în care în spațiul meu de conștiență apare o idee-scânteie care îmi spune că este posibil să mai existe și altceva în afară de ceea ce cred eu că știu, acela este momentul în care eu încep să lucrez cu mine. Acela este punctul de sprijin pe care pot să îmi susțin motivația.
Cu alte cuvinte, când spun lucrez, de fapt spun modelez. Ce anume? Parametrii programului în care funcționez.
În ultima vreme, la nivel colectiv, a început să se răspândească acea idee de a ieși din ”matrix”, din matricea de programare.
Și cum este uman, din dorința de a ne feri de ceva, avem tendința să mergem în extreme.
De aici apărând și tot felul de tehnici de lucru care ajung să trunchieze însăși ideea de spiritualitate, oferind mai degrabă o evadare din această realitate în așa-zisele dimensiuni ”înalte”, în care nu există programe (asemănător cu acea imagine idilică și naivă din povestirile biblice, reprezentând ”raiul”).
În primul rând ieșirea din matrice nu este o fugă. Dimpotrivă este o asumare și o antrenare tocmai în această realitate. A ce? A conștienței.
În momentul în care devin conștient că lumea în care trăiesc este un joc, ce fac? Păi continui să joc jocul, pentru că acum înțeleg și știu unde mă aflu. Și pentru că de aceea am și venit aici. Nu am venit aici ca să caut să plec.
Și mai mult, pot să îl joc aplicând și regulile și visurile mele.
Apoi, vorbim de planuri diferite de ființare.
Escapismul spiritual nu are bunul simț logic al dimensiunilor. Este ca și cum ai spune că faci o călătorie cu trenul de la București până pe planeta Marte.
Ca să schimb un program în care am crescut și m-am format (de exemplu, convingerea că am o viață limitată și săracă), am nevoie să instalez un nou program (convingerea că am o viață abundentă și bogată).
Totul este informație. Și totul capătă sens când această informație este structurată pe un tipar de funcționare. Problema nu sunt tiparele, ci caracterul limitativ al unora dintre ele. Tot ce am de făcut este să generez un tipar constructiv.
Și cum fac asta?
Prin antrenamentul de lucru cu sine.
Cât de rapid este?
Depinde de mai mulți factori – de cât timp am funcționat în vechiul tipar, de ce fel de câmp info-energetic am la dispoziție (moștenirea memoriilor de neam și din alte vieți), de capacitatea mea de creație la nivel de spirit…
Ceea ce contează este să începem să lucrăm.
Așteptând ca timpul să ne rezolve problemele este un alt mod de a evita statul față în față – eu cu mine, eu cu fricile mele, eu cu secretele mele…
Un alt efect terapeutic al lucrului cu sine pe niveluri profunde este faptul că ajung să înțeleg că depinde doar de mine să schimb. Și mai mult, că pot să găsesc în interiorul meu toate resursele necesare schimbării.
Atunci când ne referim la faptul că în cadrul lucrului cu sine depinde doar de noi înșine să evoluăm și că toate răspunsurile se află în interiorul nostru, aceasta nu este o declarație de izolare. Dimpotrivă, unul dintre sensurile acestei vieți întrupate este conviețuirea cu ceilalți.
Lucrând cu noi, lucrăm implicit cu relațiile noastre.
Iubindu-ne pe noi mai mult, ajungem să îi iubim și pe ceilalți mai mult (pentru că ”rezervorul” nostru de iubire va fi mai plin).
Prin găsirea resurselor și a răspunsurilor în interiorul nostru, aceasta înseamnă, de exemplu, că pot să îmi dau voie să cer ajutorul cuiva (ceea ce poate că înainte nu făceam), sau că pot să îmi ofer mai mult timp și valoare mie astfel încât să mă poziționez pe o pantă de creștere, iar în jurul meu să crească și familia, și relația de cuplu, și activitatea profesională…
Și din acel moment, toate construcțiile iluzorii din jurul meu încep să cadă, pentru că încep să văd dincolo de suprafață.
Și ce anume văd acolo?
Spre exemplu, pot să văd cum în meditațiile ghidate (și autoghidate) de emisie a luminii și a iubirii creez un cadru în care eu mă luminez și mă iubesc pe mine. Chiar și un sfert de oră pe zi făcând acest ritual, încep să mai compensez din restul timpului în care poate m-am anulat, judecat, criticat. Eu fac, eu desfac.
Și de aici, urmând acest antrenament, care sunt efectele în viața de zi cu zi?
Poți experimenta mai multă libertate și autenticitate în relațiile de cuplu atunci când înțelegi că iubirea de sine vine doar din interiorul tău. Când renunți la așteptarea ca partenerul să te facă fericit, dispar și atașamentele față de rezultatele relației.
Poți ajunge să te pui pe primul loc în viața ta. Odată ce devii prioritatea ta, îți crește stima de sine. Paradoxal, acest lucru îmbunătățește și calitatea relațiilor cu cei din jur, pentru că timpul și energia ta capătă o valoare mai mare.
La baza programelor de funcționare stă modelarea informației.
Ceea ce gândești și simți, felul în care te vizualizezi și vorbești despre tine, modul în care te comporți și acționezi – toate acestea îți influențează viața.
În final, efectul terapeutic compus al tuturor practicilor de lucru cu sine este dezvoltarea unei iubiri sănătoase de sine, cu rezultate benefice în toate domeniile vieții.
Poți să asculți și Meditația de echilibrare energetică a organismului.
