" ceea ce tu semeni, aceea vei culege "
Când spunem evoluție karmică, spunem evoluție bazată pe cauză și efect.
Aș vrea să îți imaginezi că ești într-o barcă pe un lac, privind luciul calm al apei, meditând la liniștea care te înconjoară. Și să observi nemișcarea apei ca și cum este acoperită cu o pânză întinsă, reflectând lumina soarelui ca o reflecție a propriei stări emoționale, de apă stătătoare care visează la curgerea spre mare.
Și stai, și apa stă cu tine… Și e ca și cum stai întins pe fundul bărcii, privind soarele care continuă să se oglindească în adâncimea lacului… în adâncimea ta.
Și în acea liniște profundă… îți apare un gând… apoi simți acel gând cum coboară în corp… în emoție… apoi totul se leagă în mintea ta de o amintire… sau de o așteptare… o stare de ușoară anxietate, care te scoate din echilibru… mai întâi mental… apoi emoțional… apoi și fizic.
Și barca se clatină, iar luciul aparent static al lacului capătă turbulențe, se agită. Și pe măsură ce apa se mișcă, barca se mișcă și mai mult… tu te agiți și mai mult.
Două secvențe, două stări succesive – și stai și te întrebi de unde vin acele gânduri de zi cu zi care ne destabilizează emoțional.
Ce anume face ca acum să fii liniștit, iar peste câteva minute agitat sau temător sau anxios?
Influențele de câmp.
Noi toți trăim într-o rețea interconectată. Precum acele molecule de apă care împreună fac valuri, noi ne influențăm unii pe alți în mod conștient sau nonconștient. Inclusiv fiecare pe sine.
Ceea ce tu semeni, aceea vei culege.
Și într-o oarecare măsură aceea vor culege și cei din câmpul tău apropiat de influență (parteneri de cuplu, familie). Iar ei vor face alte semănături bazate și pe semințele sădite de tine. Până când?
Până când vine cineva și rescrie tiparul.
Și acela poți fi chiar tu – prin a sădi iubire, pentru început.
Karma nu este o pedeapsă. Este doar un răspuns. Al cui? A tot ceea ce este și care tinde să rămână în echilibru.
Atunci, tot ceea ce eu emit prin gând, emoție, vorbă, faptă, va chema o forță de compensare, care are doar un rol de echilibrare. A ce? A câmpului de conștiență extinsă. De ce?
Pentru că pe un palier profund al existenței funcționează ceea ce se cheamă Calea Dharmică sau trăirea în armonie.
Și atunci întrebarea este cum fac ca oriunde aș fi, în orice fel de situație m-aș găsi, în orice fel de interacțiune cu alte persoane, eu să acționez păstrând armonia? Și aici nu vorbim despre concepte morale, de ”bine” sau ”rău”, de ”egoism” sau ”altruism”. Vorbim de ceva mult mai profund. Despre acea comunicare subtilă în care, prin antrenament, ajung să simt Calea.
Primul pas este să mă obișnuiesc să stau conectat cu trupul. Prin el simt emoțiile. Iar prin emoții pot să descifrez lumea fizică. Cum? Între lumea interioară (organismul mic) și lumea exterioară (organismul mare) există continuu un feedback reciproc. Exteriorul stimulează, eu răspund și în același timp stimulez la rândul meu și primesc răspuns din exterior…
Apoi, având această conștientizare că în fiecare clipă tu poți să modelezi realitatea, tu devii responsabil. Și nu dintr-un fel de obligație. Ci doar din a ști că tu ești parte dintr-un Tot. Iar atunci când părțile sunt armonioase, și Totul este armonios. Este atât de simplu.
Și atunci cum fac să ies dintr-o suferință karmică?
Suferința e doar o reacție pe calea complexă a evoluției. Este valul care te atinge după ce ai aruncat o piatră în liniștea apei.
Poți să începi să răspunzi cu iubire la tot ce vine către tine, mai ales la tot ce creează conflict în interiorul tău.
Și să te întrebi: ”În ce măsură ceea ce se întâmplă acum îmi este familiar?”.
O ”plată” karmică este doar o reechilibrare – ca și cum dai înapoi un împrumut.
Imaginează-ți că într-o viață anterioară ai rănit o altă persoană, iar acum te reîntâlnești cu aceeași persoană (același suflet, dar într-un alt trup) și sunt create tot felul de situații prin care tu ajungi să simți o suferință profundă în raport cu persoana respectivă.
Primul impuls ar fi să consideri această interacțiune drept o ”pedeapsă divină”, conform unui șablon adânc înrădăcinat în conștientul colectiv – ai făcut ceva ”rău”, iar Dumnezeu te pedepsește.
Doar că aceasta este o poveste creată cu scopul de a menține omenirea într-o continuă vinovăție.
Dumnezeu este Tot – este Conștiința care prin sine există și caută tot timpul să se manifeste prin autocunoaștere, de la infinitatea potențială, până la particularitatea detaliului.
Iar călătoria karmică este o continuă autoreglare, prin care tot ceea ce există caută să conviețuiască.
