" de multe ori nu ne cunoaștem pe noi înșine "
Mulți oameni doresc să aibă o relație de intimitate în cuplu. Dar nu mulți își asumă a relaționa cu partenerul sau a înțelege rolurile celor doi.
Și se rezumă la a avea doar un cadru de tranzacționare. Închiriază temporar spațiul personal, timpul, energia și alte resurse.
Este ca o firmă cu doi asociați.
Ce înseamnă ”luna de miere”?
Observăm că în stadiul de început al unei relații, avem o perioadă de acomodare. Spunem ”să îl cunoaștem pe celălalt”. De fapt e o acomodare de câmpuri. Pentru că de multe ori nu ne cunoaștem pe noi înșine, cu atât mai puțin pe ceilalți.
Pe măsură ce doi parteneri se conectează pe unul sau mai multe planuri – sufletesc (uneori), mental, emoțional, fizic – este ca și cum se deschid între ei canale de comunicare (concretă sau subtilă). Și astfel începe transferul de informații.
Doi parteneri de cuplu sunt facilitatori de descărcare și reîncărcare a câmpului, unul pentru celălalt.
Și atunci, primele impresii și emisii ale celor doi, atunci când se întâlnesc pentru prima dată și încep să construiască raport, vor fi de încărcare.
Pentru că fiecare vine la întâlnire cu un potențial de schimbare, cu plusuri și minusuri. Căutarea lor este ca prin celălalt să închidă un circuit. A ce? A nevoilor și dorințelor individuale.
Când spunem că suntem compatibili, spunem că mufele de conectare se potrivesc între ele și mai ales sunt pe aceeași frecvență.
Aceasta este și perioada de îndrăgostire. Imaginea pe care o percep la celălalt reprezintă răspunsul la întrebările și dilemele mele.
În funcție de context, partenerul compensează o lipsă pe care eu o consider la mine, iar aceasta implicit poate să îmi crească stima de sine, încrederea în mine, poate să îmi schimbe (măcar temporar) dialogul intern dintr-unul de anulare de sine, într-unul de iubire de sine.
Și observ că atunci când sunt îndrăgostit, energia vitală este în creștere, am mai multă motivație și voință de a acționa, iar unele funcții ale corpului (inclusiv aspectul fizic) se pot modifica.
Pentru că în această etapă eu intru în contact cu acea zonă din interiorul meu în care încep (poate pentru prima dată) să mă iubesc pe mine însumi. Iar aceasta declanșează tot felul de reacții chimice și electromagnetice în organism care îmi schimbă starea interioară în euforie, bucurie, fericire…
Sau în alte situații, îndrăgostirea vine la pachet și cu emoții precum frustrare, furie, gelozie… În acest caz avem de-a face fie cu aspecte karmice (la nivel de memorie a sufletului sau a neamului), fie cu condiționări din viața prezentă.
Și ușor-ușor vine un moment în care, după ce au crescut nivelurile de iubire și lumină în câmpurile celor doi, acestea caută să se descarce.
Cum?
Prin compensarea zonelor de ”întuneric”.
Cu alte cuvinte, încep să fie eliberate blocajele energetice-emoționale și odată cu ele tot ceea ce ai reprimat în interior. De ce se întâmplă asta?
Pentru că acum ai destulă energie pentru a le procesa.
Pentru a trăi în mod armonios în cuplu, ai nevoie de antrenament în a trăi în mod armonios mai întâi în viața personală.
Viața este o continuă oscilație. Ca un val care urcă și care coboară, continuu… Observând cum în zonele de ”sus” percepem trăiri plăcute în care ne simțim bine, iar în zonele de ”jos” percepem trăiri care nu ne plac și pe care preferăm să le evităm.
Suntem obișnuiți să împărțim realitatea în pozitivă, negativă sau neutră. Dar aceasta este doar percepția noastră asupra realității.
Viața, lumea, natura, universul – ele doar sunt… așa cum sunt.
Ceea ce face ca o experiență să fie plăcută sau neplăcută, este interpretarea mea bazată pe harta personală de ghidare.
Scopul antrenamentului de lucru cu sine este de a reconfigura aceste hărți, pentru ca în momentul în care ajungem ”jos” să avem instrumentele și capacitatea de a accepta situația, de a conștientiza lecțiile și de a merge mai departe. Fără să judecăm și fără să căutăm vinovați sau să ne anulăm.
Aceleași oscilații le regăsim și în cuplu.
Ne raportăm la ele prin sistemul personal de valori. Și le spunem fericire sau nefericire, bucurie sau tristețe, satisfacție sau insatisfacție…
Însă în ansamblu, prin toate aceste experiențe, fiecare dintre noi evoluează (mai devreme sau mai târziu, mai rapid sau mai lent).
Întrebarea e în ce măsură poți să iubești partenerul și în momentele foarte ”joase”?
Stând mereu într-o emisie de lumină și iubire.
Cât timp ne aflăm în aceeași frecvență cu Prezența de Lumină, generăm un spațiu în care ne demagnetizăm de atașamentele mentale, emoționale și comportamentale. Mai departe, dezvoltăm forța personală de ”ardere” eficientă a tot ceea ce iese din nonconștient. Ca efect compus, înregistrăm creștere în mai multe zone ale vieții.
A lucra cu lumină și iubire în câmpul comun nu înseamnă că modelăm relația conform dorințelor și nevoilor noastre. Efectul de multe ori poate fi opus (cum ar fi să se ajungă la încheierea acesteia). Pentru că Sinele Superior ne ghidează mereu către un bine mai înalt, de care personajul de aici poate să nu fie conștient.
De multe ori credem că avem și un mediu de intimitate în cuplu.
Dar atâta timp cât eu mă prefac că sunt ceva sau cineva, sau ascund, sau mă ascund, sau caut să fug, sau pur și simplu am o imagine trunchiată față de mine… eu nu sunt acolo.
Sunt în cu totul alte mii de spații mentale, emoționale sau fizice. Asta înseamnă că nu sunt prezent nici în viața mea și nici în corpul meu.
Iar când nu sunt în contact cu propriul meu corp, nu sunt în contact nici cu trăirile emoționale. Doar am o idee despre cum ar trebui să fie un sentiment, un comportament, o atitudine… însă nu le trăiesc autentic. Iar asta se simte.
Tot timpul noi transmitem mesaje subliminale.
Spre exemplu, dacă am un gând pe care îl rumeg în mintea mea, prin care mă etichetez într-un fel sau altul, atunci ceilalți cu care intru în contact vor ”prelua” din câmp acele etichete. Și se vor purta cu mine ca atare.
Intimitate în cuplu nu este doar sexualitate. Este mai mult decât atât.
Este cadrul de autenticitate în care eu sunt complet împăcat cu mine, împăcat cu tot ceea ce cred despre mine, și nu mai simt nevoia să mă separ prin ”calități” și ”defecte”.
Adevărul pe care mi-l spun mie, este adevărul pe care partenerul îl percepe, indiferent de limbajul folosit – verbal sau non-verbal.
Și atunci, ce am de făcut este să stau mereu într-o prezență de sine, în care să fiu la curent cu ceea ce se petrece în interiorul meu.
A fi prezent este primul pas în a crea un spațiu de încredere, de siguranță și de intimitate în cuplu.
Abia atunci reușim să comunicăm în mod realist.
Până acolo însă, mai stăm într-un basm care are rolul să acopere, precum un plasture, rănile emoționale neprocesate.
