" fericirea este o poziție interioară "
Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.
Și ”a iubi” este o formă de antrenament. Iubirea, mai ales într-o relație de cuplu, este o repetiție. Pentru a iubi din ce în ce mai profund, mai amplu, pentru a ajunge să iubești necondiționat, este nevoie ca zi de zi să practici… iubirea.
A te antrena în iubire poate fi a descoperi care este limbajul potrivit de comunicare între tine și partener, sau poate fi a exprima adevărul tău interior, sau poate fi a-ți acorda spațiul și timpul tău personal, sau poate fi a avea încredere în partener pentru simplul fapt că mai întâi ai încredere în tine.
A iubi pe altcineva înseamnă mai întâi a te iubi pe tine însuți.
În momentul în care scoți iubirea din ecuația realității pragmatice a vieții de zi cu zi, în momentul în care începi să idolatrizezi partenerul, în momentul în care idealizezi și te atașezi atât de mult de relația de cuplu, încât devine o relație de codependență, în toate acele momente începi să te separi câte puțin de tine.
Azi puțin, mâine puțin, și așa ajungi să fii un musafir într-o relație pe care nu o mai înțelegi. Pentru că nu te mai înțelegi pe tine.
A iubi este la îndemâna fiecărui om. Este o funcție nativă.
Pentru a trăi o relație de iubire ai nevoie doar să fii sincer și autentic. Mai întâi cu tine. Și apoi cu partenerul.
O relație de cuplu împlinită nu are de a face cu partenerul. Are de a face doar cu tine. Așa cum și în viața ta, depinde doar de tine să fii fericit.
De aceea, tot ceea ce a început să se vehiculeze în ultimii ani referitor la ideea de ”suflete pereche” și ”suflete gemene”, nu face decât să te trimită într-o fantezie ruptă și de bunul simț logic și de realitatea din câmpul de conștiență.
A căuta așa-zisul suflet pereche/geamăn este cea mai simplă cale de a nu-l găsi. Pentru că tot timpul vei avea îndoieli. Pentru că aștepți să găsești un personaj care există doar în basmul creat de tine. Și vei continua să cauți…
Până când?
Până când vei înțelege că pentru fiecare bandă de frecvență în care te afli la un moment dat, există unul sau mai mulți parteneri potențiali de cuplu.
Încă o dată, nu relația de cuplu și nu partenerii te fac fericit. Fericirea este o poziție interioară, ca rezultat al așteptărilor tale și al modului în care percepi realitatea în care te afli.
La nivel de câmp extins, atunci când accesezi alte vieți sau viața dintre vieți (în regresii sau în meditații profunde), poți să întâlnești mai multe prezențe sufletești cu care, la nivel de memorie a spiritului tău, ai experimentat relații de iubire. Poți să identifici conexiuni de iubire de grade diferite.
Dar chiar și atunci când te conectezi cu un spirit/suflet cu care ai trăit vieți într-o iubire de grad foarte mare, sunt doar acele experiențe de iubire pe care tu, cel din momentul în care faci aceste călătorii regresive, poți să le integrezi.
Cu cât lucrezi cu tine mai mult în această viață, vei descoperi că poți să accesezi spații și mai complexe, cu trăiri de iubire de care nu ți-ai fi imaginat că pot exista.
Cu alte cuvinte, câte spații de înțelegere și de experimentare există, atâtea forme de iubire există, și atâtea forme de suflete partenere există.
În momentul în care reușești să ieși din atașamentul față de un anumit ideal proiectat pe un anumit tip de partener de cuplu, atunci începi să apreciezi fiecare conexiune de iubire așa cum este ea.
Poți să asculți și Meditația de conectare cu relația de iubire.
