" prin care oprești războiul interior "
”De ce alții pot, și eu nu?”, ”de ce alții au, și eu nu?”, “de ce mi se întâmplă doar mie asta?”, ”de ce nu am și eu noroc?”…
Îți sună cunoscut? Un repertoriu al vocii interioare, care rulează aceeași melodie. Un antrenament de focalizare a atenției doar pe ceea ce nu funcționează.
Ce se întâmplă mai exact atunci când consider că ceva nu merge în viața mea?
Mă compar. Cu altceva sau cu altcineva decât cu forul meu interior prezent.
Una este să constat că eu nu pot. Și alta este să intru în conflict cu mine pentru că eu nu pot.
Că nu poți, că nu ai, că se întâmplă ceva anume în viața ta, toate acestea fac parte dintr-o anume realitate în care te afli acum.
În ce măsură poți să accepți că este posibil ”să nu poți” și ”să nu ai”.
Acceptând nu înseamnă că te resemnezi. Este doar un mecanism prin care faci pace, tu cu tine. Prin care oprești războiul interior – în care, pe lângă faptul că de multe ori îți setezi obiective cu mult peste posibilitățile realiste, te și pedepsești atunci când nu le atingi.
Și atunci când spațiul din interior începe să se liniștească, percepția ta față de realitate începe să se schimbe.
Dacă înainte frustrarea și furia creau o stare de confuzie și lipsă de claritate, acum poți să stai cu tine și să spui că este ok și să nu poți.
Acest proces de schimbare a percepției este în sine un antrenament. Dacă ani de zile te-ai antrenat într-un anumit model de reacționare și comportament, cât de realist este faptul ca acest model să se schimbe de pe o zi pe alta? Depinde ce istoric ai în a schimba ceva în viața ta.
Primul pas pentru eliberarea din interpretarea întortocheată a realității în care trăim este să fii împăcat și cu tine cel virtuos, și cu tine cel vicios.
Și atunci se destramă multe sisteme care ne țin pe noi, oamenii, prizonieri în bucla frică-pedeapsă.
