Despre Mine

Pentru mine totul a început cu o dorință de schimbare. Un model de viață pe care l-am repetat ani de zile și care nu mă mai satisfăcea. Simțeam că mai e ceva de descoperit — dar nu știam să spun ce.

În 2016 am întâlnit pentru prima dată regresiile. O lume nouă se deschidea — curioasă, vastă, necunoscută. Și ceva în mine a început să se miște. Din lucrul pe straturi profunde ale conștienței, s-a activat un potențial pe care nu-l bănuiam: dorința de a antrena oameni — ceva ce nu exista în sistemul meu de valori până atunci.

Un an mai târziu mă formam ca antrenor personal de fitness. Am testat forme de antrenament, diete, suplimente, sisteme. Apoi am văzut cum oamenii cu care lucram începeau să obțină rezultate — până la un punct. Nu după mult timp, motivația lor scădea și se întorceau la vechile obiceiuri.

Am început să mă întreb de ce. De ce e atât de greu să menții ceva ce pare simplu? De ce disciplina, informația, efortul — toate la un loc — nu erau de ajuns?

Simțeam că lipsește ceva din formulă. Dar încă nu știam ce.

În noiembrie 2019 l-am întâlnit pe Alexandru Antonie, omul care avea să-mi schimbe radical perspectiva asupra vieții. Prima zi în sala lui de antrenament, prima meditație ghidată de el — și am știut. Acel gen de știut care vine prin toate simțurile. Am știut că asta vreau să fac de acum înainte.

Următorii ani i-am petrecut lucrând cu mine pe niveluri pe care nu le bănuiam. Am învățat ghidarea intuitivă, regresia pe linia timpului, terapia energetică. Dar mai important decât tehnicile, am învățat ce înseamnă să ții un spațiu deschis și necondiționat pentru un alt om. Să nu proiectezi, să nu forțezi, să nu salvezi. Doar să fii acolo, prezent, fără agendă.

În 2022, când credeam că drumul meu de formare se apropie de un capăt, acesta s-a ramificat (din nou) — am dat peste teatru. La Școala Teatrul de Artă am descoperit ceea ce conecta toate piesele de până atunci: noi toți jucăm roluri în această viață. Problema nu sunt rolurile — ci cât de conștienți suntem de ele. Ne lăsăm duși de val, sau generăm propriul val? Trecem prin viață, sau suntem viața?

Teatrul este pentru mine mai mult decât spectacol — este terapie.

Mii de ore de lucru cu mine — autocoaching și autoregresii — și sute de sesiuni cu oameni m-au învățat ceva ce nu poți afla din cărți. Schimbarea durabilă vine dintr-o stare interioară de non-conflict, nu neapărat din motivație și voință.

Mai întâi accepți — și ieși din revoltă. Apoi construiești — cu claritate, cu direcție, cu energia care până atunci se consuma în luptă.

Acceptarea nu este resemnare. Nu e ”mă mulțumesc cu ce am”. E opusul: e a înceta războiul interior cu realitatea, iar din liniștea care urmează, a putea alege cu adevărat. Atâta vreme cât te lupți cu ceea ce este, nu alegi — reacționezi.

Asta a schimbat felul în care lucrez. Acum doar creez un spațiu în care omul poate să se privească fără judecată. Iar în acel spațiu — și aici e partea pe care am înțeles-o treptat — transformarea se întâmplă oricum. Nu pentru că facem neapărat ceva. Ci pentru că omul este în continuă schimbare, chiar dacă nu realizează mereu.

Întrebarea e — în ce măsură alegem direcția schimbării în mod conștient?

Când îmi descriu munca cuiva care întreabă, spun de obicei ”dezvoltare personală și spirituală prin tehnici de lucru cu sine”. Dar acestea sunt doar forme, concepte, prin care ne întâlnim în puncte comune de înțelegere.

Ceea ce ofer în esență este un spațiu — fizic și perceptual — în care poți fi tu cu tine fără să te explici, fără să te justifici, fără să te aperi. Un loc în care nimeni nu are o părere despre tine. În acest spațiu începi să te vezi și altfel. Începi să accepți la tine tot ce ai respins ani de zile. Începi să alegi din altă perspectivă.

Tehnicile le adaptez pentru cazul tău specific. Cu unii oameni lucrăm prin corp — mișcarea fizică mută atenția acolo unde mintea nu vrea să ajungă. Cu alții prin dialog — coachingul și ghidarea intuitivă aduc lumină în zone confuze. Cu alții prin regresie — călătoria pe linia timpului dezleagă ce s-a încurcat demult. Alegem de comun acord ceea ce ar fi potrivit pentru momentul tău.

Dar indiferent de formă, munca reală e aceeași. Tu te întâlnești cu tine. Eu doar ghidez procesul.